musca+pe+caciula

Orbiţi de orbirea lor

Disperarea zvâcneşte pe umerii noştri,
Pe ei am purtat şi purtăm orbii hoitari,
Haotic vor să se-ncaiere unul pe altul
Purtând în faţa lumii ghioage de văcari.

Prin orbirea lor ne lovesc, ţintind în ceafă,
În Numele Tatălui, român cu român,
Ne apărăm manifestând în strada mare,
În ea, o, Doamne, cât pot să rămân?

Resetează, Doamne, mutaţia umană
Care n-are viziuni, coloană vertebrală,
Scoate-i din grandoare, din risipirea ţării,
Hoitarii ce au, sub căciulă, ţeasta goală.

Voi, fraţilor, fiţi cumpătaţi în toate,
Nu vă lăsaţi orbiţi doar de orbirea lor,
Puneţi sfânta ţară din nou în picioare,
Să strălucim în lume ca înţelept popor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiuca şi plevuşca...

Ştiu că ştiuca, bunăoară,
Pe fundul acelui lac
A ajuns şi profesoară.

Lecţia de cum se muşcă
Din momeala pusă-n ac
A predat-o la plevuşcă.

Pare-se ca fost doar teatru...
Ştiuca le-a venit de hac
Fâţelor din amfiteatru.

Şi oameni cu instruire
La fel ca şi ştiuca fac...
Boala ştiucii n-are leac!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de fiere

Sunt înnebunit după lumina trecută
printr-un coniac bătrân
turnat dintr-o lăută
pe portativul unui sân
câte un strop sărută
de-şi muşcă toamna buzele-n cădere
şi aerul oftează de plăcere
de-şi cântă strugurii din miere tot amarul
şi-ţi lasă gust de fiere lăutarul

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăţişată

în versuri stai zâmbind
pe sub năsucul de barbie
autentică după toate standardele
pur şi simplu frumoasă
un afiş de hârtie de calitate
eşti mai adevărată ca niciodată
eşti femeia din visurile mele
visată în fiecare noapte
cu ţipătul pe buze
muşcă o dragoste târzie
trec lihnit pe sub geamul tău
mă strecor ca plânsul
copiilor înţărcaţi devreme

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul de cartier

La capătul grădinii,-între zidurile unui oraş prăfuit, provincial,
O alee de cărămidă duce, prin iarba veştedă înspre-un dud umbros –
Stau sub crengile înnegrite, desfăşurate radial,
Adăpostind globulare fructe maronii de-un soare torid şi sticlos.
Spaliere de meri şi pruni se-încălzeau sub cerul de cristal,
În aer zburau gâze, iar copiii alergau pe pavajul albicios.

La umbra dudului, dincolo de această-încordată strălucire,
Musca domestica ( musca de casă), neatentă-o secundă, s-a rotit
Şi-a nimerit în reţeaua lipicioasă, elastică şi subţire-a
Păianjenului care-aştepta acolo tăcut, răbdător şi liniştit.
S-au ivit de-îndată colţi veninoşi şi picioare păroase trăgând de fire...
Nimeni din grădină n-a remarcat acea dramă,-acel final nefericit.

Spuneţi-mi, în ce spital de cartier cu pereţi de-un galben bragă
Şi cu linoleum pe jos urechile curând or să audă,
Implacabili, paşii infirmierelor lângă carcasa mea bolnavă?
Spuneţi-mi, voi geme oare-n ora morţii sub cuvertura udă
Sau voi horcăi lipsit de aer, ursuz şi fără vlagă,-n
Vreme ce copiii-alergă pe străzi, iar gâzele prin iarba crudă?

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară şi plouă!

din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape

rămas-am singuri
în abisul ce muşcă rotund
din amintiri zdrobite mişel
cu colţi de gând
între destine

rămas-am singuri
Doamnă
cu paşi nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei

între noi
tremură cerul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu mă voi spăla?

Fabulaţie

Cinci muşte îmbrobodite,
Cu mânuţele mânjite,
Grăsunele în fălcuţe,
Nespălate şi desculţe,
Stau la sfat pe un burlan:
-Ştiţi, nu m-am spălat de-un an!
Spuse una. Nu glumesc!
Celelalte se-negresc
Şi pufnesc în râs prostesc,
Cad pe sol, se tăvălesc...

-Ha! Ha! se hlizeşte una.
Cred că o faci pe nebuna,
Eu nu m-am spălat de zece!
Apa o să te înece
Dac-o foloseşti prea des.

[...] Citeşte tot

fabulă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne(vederea)

Când simt
cum nemaivederea noastră
muşcă hulpav din mine
îmi dăruiesc ochii orbului,
cu coastele deschise până la sânge,
întind braţele spre tine ca să mă-
mbrăţişez pentru prima oară
cu braţele-ţi desfăcute-n mine
şi inspiraţi de neumbra locului
să vedem tărâmurile
nemaivăzute din
oarba noastră
inimă.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

schite-n miscare

Aburi pe geam şi o mână ce scrie,
Cuie de fier bătute-n sicrie,
Nisip nesfârşit care creşte în valuri,
Ceaţă pe câmp care urcă pe dealuri.
Un sunet de corn care moare-n surdină,
Boabe de grâu ce se nasc în făină,
O stradă cu plopi străină îmi pare
Frunze sub pomi se prefac în culoare,
Paşi măsuraţi sub cadenţă egală,
O piaţă imensă şi mare-mbulzeală,
Un tânăr mărunt cu-o căciulă de paie,
Un nor ce loveşte cu picuri de ploaie.
O noapte adâncă şi-o cameră mare,
O umbră pe zid tremurând de-ntristare,
Un fitil ce se-neacă în propria viaţă,
O esenţă de umbră ce atârnă de-o aţă.
Mişcare continuă şi aici şi departe,
Chiar de-nchizi tu o carte, se deschide`altă carte.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tălăngi

Se-aud de pretutindeni tălăngile sunând,
Plâng unele cu larmă şi altele-n surdină,
Răspund şi dau de ştire că turmele-n curând
Vor coborî la şesuri...
În galbena lumină
De-abia le-auzi cum sună, mai jos tot mai departe...
Le-adună vântul parcă în negre văgăuni
Şi-apoi le-alungă iară pe văi, şi iar le-mparte,
Cu glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni...

Trezite din prăpăstii de plânsetele lor,
Cresc negurile sure, alunecând tăcute,
Ies după stânci în pripă şi pier ca un decor
Retras de mâna unei fiinţe nevăzute...

Apar din altă parte, sporind acum treptat,
Şi-n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte,
Iar piscul singuratic, sub cerul întristat,
Posomorât îşi trage căciula peste frunte...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!