Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

moment cinegetic radu stanca

Replici despre moment cinegetic radu stanca, pagina 13

Cornelia Georgescu

Lia: Aș vrea să te cred, dar... Mi-e teamă să nu fie doar un capriciu de-al tău, unul trecător...
Lucian: Poftim?! Lia, ți-am mai spus că pentru mine, tu nu ești deloc doar un capriciu trecător... În plus, ce fel de capriciu trecător ar putea fi, după mai mult de opt ani?! Te rog, sunt cel puțin opt ani...
Lia: Ba da, ar putea fi. Poate din cauză că eu am fost singura care te-am respins mereu, te-am refuzat, nu ți-am acceptat prietenia... Presupun că nu erai obișnuit să fii refuzat. Îți plăcea să obții totul, așa cum îți doreai tu. Încă îți place acest lucru.
Lucian: Nu, nu-i din cauza asta! E adevărat că-mi displăcea să fiu mereu refuzat, însă nu ăsta-i motivul pentru care m-am îndrăgostit de tine.
Lia: Sau poate crezi astfel, doar pentru că tu ești comandantul și ți se cuvine tot ce-ți dorești.
Lucian: Grozav! E ultimul lucru pe care aș fi dorit să-l aud în acest moment, de la tine sau de la oricine altcineva! În plus, n-are absolut nici o legătură. Când te-am cunoscut pe tine, nu eram nici un fel de comandant, al nimănui și nici nu aveam habar că voi fi vreodată. Că poate îmi doream acest lucru, e cu totul altceva...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut – care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofert㠖 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ca să vezi; ce de foi ai luat! Tocmai din jurnalul meu... Și eu nici măcar nu le-am observat lipsa!
Lucian: Nu aveai cum să observi, pentru că am avut grijă să nu las semne vizibile. Poate n-ar fi trebuit să-ți înapoiez foile astea, pentru că sunt foarte importante pentru mine!
Lia: Mai bine că mi le-ai înapoiat. Am să încerc să le atașez la locul lor; se vor păstra mai bine astfel.
Lucian: Adevărat. Și deci, mai erau și alte lucruri interesante de aflat, scrise acolo? Poate ar fi trebuit să fi luat tot jurnalul, să-l citesc, nu doar câteva foi.
Lia: N-ai fi putut, i-aș fi sesizat lipsa.
Lucian: Poate, dar eu tot aș fi aflat acele amănunte importante, despre care nu vrei să-mi vorbești.
Lia: Probabil că le-ai fi aflat. Dar de moment ce n-ai luat jurnalul... Și mai bine că nu l-ai luat; m-aș fi supărat prea rău pe tine, dacă ai fi procedat astfel. Nu cred că ți-aș fi acordat prietenia mea, în acel caz... Parcă și așa îmi vine să reconsider ideea asta.
Lucian: Poftim?!
Lia: Glumeam, Luci... Nu-ți fie teamă; nu-mi retrag hotărârea. Suntem prieteni, cel puțin. Dar să nu mai rupi alte file din jurnalul meu. Vorbesc foarte serios!
Lucian: Bine. Promit! N-am să rup altele.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: În orice caz, dânsul mi-a zis că ești perfectă, ba chiar divină.
Diana: A spus domnul director așa ceva despre mine?!
Lucian: Nu. De fapt, eu am spus așa ceva, dar dânsul m-a aprobat.
Diana: Ah, lingușitorule.... Era însă vorba despre ce mi-a spus mie distinsul tău prieten.
Lucian: Te ascult.
Diana: Asta ar fi o mare noutate.
Lucian: Ce ți-a zis dom' director, mamă?
Diana: Că i-ai fi povestit ce s-a întâmplat în seara aceea, când ne-ai anunțat despre misiune, pe mine și pe tatăl tău.
Lucian: Da, evident, i-am povestit.
Diana: Și i-ai spus că încă te mai simți vinovat, deși ne-am împăcat.
Lucian: Ah, mamă... Normal că mă simt vinovat. Nu pot uita că am fost un mare dobitoc și nici nu știu cum mi-aș putea îndrepta greșeala aceea; nu prea am cum. Am fost atât de neghiob, mai ales față de tine... Iar acum vom pleca și... Ceea ce-am spus rămâne...
Diana: Dragul meu, nu te mai frământa degeaba. Ți-am spus că n-am fost supărată deloc pe tine atunci, n-am luat seama la câteva cuvinte rostite într-un moment tensionant, deci, n-are rost să te simți vinovat, să-ți faci zilele amare din cauza acelui incident. Uită ce-a fost atunci!
Lucian: Dacă ar fi atât de simplu...
Diana: Este!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ești supărată rău pe mine?
Stela: Ar fi trebuit să fiu, însă se pare că nu pot. Și ce-i de făcut în situația asta, domnule comandant? Ce măsuri să iau?
Lucian: Deci, nu ești supărată?! Deloc?
Stela: Ți se pare ție cumva că aș fi supărată?! În cazul ăsta, e evident că nu mă cunoști deloc. Sper să nu afli niciodată cum aș reacționa dacă aș fi cu adevărat supărată, mai ales pe tine.
Lucian: Hmm... Sună amenințător! Iar în cazul ăsta, sper să nu aflu niciodată cum e când ești supărată. Mai ales pe mine.
Stela: Ar fi spre binele tău, frumosule! Și vreau să-mi cer scuze de la tine, dacă într-adevăr ți s-a părut că aș fi fost prea dură cu tine când ți-ai revenit, deși evident că m-am bucurat că ți-ai revenit, dar sper să înțelegi de ce am procedat astfel. Însă nici atunci n-am fost foarte supărată, deși puțin, da, pe moment, ceea ce era absolut normal, pentru că în ruptul capului, niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva, mai ales din partea ta! Am mari pretenții de la tine! Serios!
Lucian: Înțeleg... Nu trebuie să-ți ceri scuze. Având în vedere faptele, ai fost chiar prea blândă cu mine.
Stela: Și vezi, ce nu fac eu pentru tine? În loc să dorm liniștită, stau cu tine pe puntea principală, timp de patru ore, să te păzesc.
Lucian: Crezi că aș avea nevoie de pază?
Stela: Cu siguranță, da!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: În privința celor trei cercetători științifici, nu știu ce s-ar putea adăuga. Spre exemplu, Nistor Harris, specialist în geografie... Există vreo nelămurire în privința activității tale, Nis?
Nistor: Nu, domnule director, totul e foarte clar. Iar la nevoie, șefu'... Vreau să spun comandantul misiunii, îmi va trasa îndatoririle pe care le voi avea la un moment dat, în funcție de necesitățile care se vor ivi.
Traian: Întocmai... Măi, tu acum, în momentul ăsta, stai jos pe scaun sau ești ridicat în picioare?
Nistor: Stau, dom' director, că dacă m-aș ridica...
Traian: Mda; tu și înălțimea asta a ta... Nu-i nevoie să spui mai mult. Ești unul dintre membrii de bază ai echipajului, adică cei trei tineri despre care se știa sigur de la început, încă de acum o săptămână, că vor participa la misiune, fiind și unul dintre constructorii navei "Pacifis". De asemenea, ai realizat subiecte pentru concursul în urma căruia au fost stabiliți ceilalți patru colegi. Pe care dintre cei patru l-ai asistat?
Nistor: Eu?! Pe... Mihai. Mihai Ristea, informaticianul.
Traian: Deci, tânărul de nici 18 ani, iar el a luat examenul cu rezultatul final maxim; tu i-ai acordat notele, iar acum el este șeful securității misiunii. Ți se pare o decizie incorectă; consideri că ai fost nedreptățit? Ai vreo obiecție?
Nistor: Nu, domnule director, nici gând.
Traian: Bine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Adică, șefu' sigur merită, dar de ce un dalmațian?
Lia: De ce nu un dalmațian? Nu știu, mi se pare un cățel adorabil, tare simpatic, jucăuș și destul de loial. În plus, am stat de vorbă cu Luci și am aflat că îi plac câinii. A avut unul pe Terra.
Nistor: Acela nu era un dalmațian.
Lia: Știu. Pe Nero l-am văzut, era un câine negru, maidanez, pe care Luci l-a luat de pe stradă și l-a adus acasă. Era foarte atașat de el.
Stela: Ca să vezi, nu-ți pierzi timpul degeaba.
Nistor: Așa-i! Văd că șeful ți-a spus multe lucruri.
Alex: Un moment... L-ai văzut?! Pe Nero? Adică... Ai fost la Luci acasă?
Lia: Da. O dată sau de două ori. Erau și bunicii lui atunci. Și l-am văzut pe Nero. Cât și pe Rikky, blondo! Adorabil papagal!
Maria: Ah, Rikky, poznașul meu...
Nistor: Deci, vorbești des cu șefu', despre multe chestii...
Lia: Da, Nis, îmi spune, destule, chiar și despre tine...
Nistor: Despre mine...?! Ce ți-ar putea spune ție șefu' despre mine?
Lia: Că-i ești unul dintre cei mai buni prieten pe care l-a avut vreodată, desigur; încă din copilărie. Tu și Alex, bineînțeles.
Alex: Hmm... Adică... Stai puțin! Și despre mine ți-a vorbit Luci?
Lia: Da, normal, Alex; și despre tine! Cum altfel?! Dar nu vă îngrijorați degeaba, nu mi-a spus nimic rău despre voi doi!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joey: De ce nu am mers cu mașina?
Pacey: Pentru că, Potter, tatălui meu îi place să își folosească propria mașină din când în când.
Joey: Deci îmi pun în pericol viitorul chiulind ca să stau la coadă la poștă și apoi să mă târăsc pe pustiuri cărând un pachet stupid?
Pacey: Of, Doamne Dumnezeule! Te-ai gândit vreodată câtă energie hormonală irosești cu aceste remarci usturătoare și cu zeflemeauau asta? Viața ta ar fi mult mai productivă dacă ai acționa.
Joey: Cum anume? Omor prin prudență?
Pacey: Ce-ai zice să faci autostopul?
Joey: Da? Și ce altceva? Poate să-mi ridic cât mai sus fusta, să mă mișc lasciv pentru un camionagiu înfierbântat? Fă tu asta, broască râioasă sexistă ce ești!
Pacey: Nu sunt un sexist, ci un pragmatic. Bine? Ai văzut vreodată "Aventura e sigură"!? Filmul acela descrie cu eleganță unul dintre cele mai simple adevăruri ale vieții: o femeie ce stă la marginea drumului, chiar și una cu o privire încruntată mai tot timpul ca tine, are mai multe șanse să oprească o mașină decât un tip.
Joey: Din moment ce sunt singura cu un deget mare opozabil, cred că e la latitudinea mea să-l folosesc.
Pacey (când o mașină se apropie): Și iată și ocazia ta. (Sare în spatele unor tufișuri. Joey face cu mâna în timp ce mașina se apropie. Încetinește și se oprește, spre surprinderea lui Joey.)
Joey (aplecându-se la fereastră): Bună...
Directorul Green: Astăzi este ziua ta norocoasă, domnișoară Potter. Ai nevoie de o cursă înapoi la școală?

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și chiar aveți de gând să mă convingeți că dumneavoastră sunteți într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzați, vă rog, cu siguranță n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deși știți foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aș putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugați dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puțin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine așa. Acceptă lucrurile așa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ți sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihnești.
Lucian: Un moment. Mai stați puțin! Scuzați-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriți să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulțumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aș mânca ceva și ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare ușoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insiști, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriți cumva și puțină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulțumesc, dragule! Aș vrea să mai și dorm la noapte.
Lucian: Așa e, aveți dreptate. Nu m-am gândit... Așteptați-mă numai puțin!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: În plus, nu i-am dat doar mașina, ci și celularul meu, acesta definitiv.
Diana: Telefonul? Care telefon?!
Traian: Al meu, doar ți-am spus. Nu ți l-a arătat?
Diana: Nu. Nu-i bine ceea ce faci; mașina și telefonul sunt lucruri de valoare, nu se împrumută.
Traian: Te rog, Diana! Mașina și telefonul?! Eu mi-aș da și viața pentru Luci, i-aș pune totul la dispoziție, iar tu faci gălăgie pentru niște obiecte, chipurile, de valoare?
Diana: Dar nu înțelegi că nu-ți poți permite să fii atât de atent cu el?
Traian: Nu, nu înțeleg! Luci nu știe că eu sunt tatăl lui; de fapt, nimeni nu știe asta, cu excepția a câtorva persoane; le putem număra pe degete... Te rog, nu-mi răpi și plăcerea de a-i oferi câteva lucruri, de a-i pune la dispoziție tot ceea ce-i este necesar; atât îți cer! În schimbul a ce? A nimic! Nu vreau decât să știu că lui îi este bine; crezi că-i prea mult?! Am acceptat tăcerea, am acceptat să tăinuiesc ceva ce... Și crede-mă, mi-e foarte greu! Nu-mi cere și să-l ignor! Nu sunt dispus să mai accept. Ce vre, i de fapt? Vrei să vorbesc în public despre toate astea? Acum? În acest moment?
Diana: Nici gând!
Traian: Atunci, nu insista! Deja am făcut prea multe compromisuri, doar pentru tine. Ce-am obținut în schimb? Nimic. Măcar o fărâmă din atenția ta? Nici gând! Am prea multe pretenții, nu-i așa?
Diana: Nu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 13 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook