Poezii despre moarte bunicului, pagina 13
Cheia sol a foii albe
Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimțire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac
Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas și ești departe
O și dincolo de moarte
din nesimțire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală
Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Costel Zăgan despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre moarte
- citate de Costel Zăgan despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre cărți
- poezii despre boală
- poezii despre alb
Frica de moarte
Într-o zi Bird i-a pus tatălui său o întrebare; avea șase ani:
Tată, unde eram acum o sută de ani, înainte de-a mă naște?
Unde voi fi o sută de ani după ce voi muri?
Tată, ce se va întâmpla cu mine după ce voi muri?
Fără să scoată un cuvânt, tatăl său l-a lovit peste gură,
i-a rupt doi dinți și i-a umplut fața de sânge,
iar Bird a uitat frica de moarte.
poezie de Kenzaburō Ōe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre tată, poezii despre sânge, poezii despre naștere, poezii despre gură, poezii despre frică sau poezii despre dinți
Vers onomastic
două treimi de viață
uitate-ntr-un mileniu
și alta ca pe ață
-din zile în trieniu
și iată-mă cu fața
doar cicatrici și riduri
și am întreagă viața
presată între ziduri
caribda stă și scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă și când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
și discreții de soarte
iar clipa sorocită
mereu o știu departe
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre suflet sau poezii despre pedeapsa cu moartea
Ce să vă spun?
Ce să vă spun? Noi ăștia suntem prea comuniști
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândește, triști;
Firește soarta noastră de inși supuși la soarte,
Căci drumul nostru-n viață, el, nu cunoaște moarte.
În spate-mi veșnicia trofeele-și înalță,
Nainte-mi viitorul sandalele-și descalță
Ce trece Rubiconul, ca să-și încerce cale
Și noi nădejdi și aripi spre țările astrale.
Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii și visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieții și cale peste moarte.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Zi de zi (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre astre
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre cunoaștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În zăpadă
La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârșit entuziasm
Până la moarte.
Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!
Comentarii
Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopții" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supraviețuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranță o clasificare diferită, și anume aforismul. Un aforism cu afirmații destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiți cu "entuziasm", îmbogățire spirituală care îi însoțește la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârșit entuziasm/Până la moarte", un conținut religios care așază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus și un vers ambiguu citit ca - "în sfârșit entuziasm" - restricție, în măsura în care se amintește că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuși, s-ar putea numi și contrariul, și anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziția către o formă de existență post-existențială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" și sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, și anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziție, totuși, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotație pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă și existența monahală se suprapun în imaginea unei existențe împlinite.
Ca poezie, textul câștigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conținutului aforistic.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre existență, poezii despre aforisme, poezii despre imagine, poezii despre durere sau poezii despre adevăr
Stele căzătoare
Mirosea a stele căzătoare
(dacă stelele-ar avea miros...!)
Mirosea a moarte pe cărare
și-a tristețe ajungând la os.
Mirosea a noapte de sfârșit lumesc
(căci și lumea s-ar sfârși cândva...)
Greu mi-era cuvântul să-l rostesc
și să-mbrac cu el căzuta stea.
Frunze moarte miroseau a ieri
(parcă întrupau în ele Timpul).
Gândul îmi pleca spre nicăieri
întâlnind în cale numai vântul..
Viața se-ntorcea pe sine-n iarnă
(iarna se credea stăpânitoare!)
Fulgii doar durere mai puteau să cearnă
căci erau toți... stele căzătoare.
poezie de Mihaela Albu
Adăugat de Mihaela Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sfârșit
Monolog la oglindă
este încântătoare iubirea de viață
dulce și amară ca un cub de ciocolată
zâmbetele luminii înfloresc pe față
ca niște crizanteme cu aura imaculată.
te debarasezi ca timpul de gândurile negre
cum se scutură pomii de frunzele moarte
naturile se desfăsoară doar prin legi integre
poartă înțelepciunea divină mai departe.
extazul pur al timpului dezvăluie mistere
te introduce-n tainele ce leagă două lumi
accesul spre eternitate e scris în emisfere
viața fără de moarte poți să ți-o asumi.
respectă-ți soarta iubește-o cu plăcere
beatitudini te vor purta pe culmi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zâmbet, poezii despre plăcere, poezii despre negru, poezii despre lumină sau poezii despre legi
Vânăm metaforele
Scufundați într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conștiința
Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăsește
altul în mișcarea cuvântului din urmă
în care se rătăcește
Scufundați într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
așa cum săgeata
naște o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre păduri, poezii despre mișcare, poezii despre metafore, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte sau poezii despre cruce
Sâmbăta mileniului III
Azi dau totul pe nimic
azi dau totul pe iubire
Dumnezeu la loz în plic
Domnă altă nălucire
Azi dau totul pe iubire
azi dau totul pe o carte
doar lectura în neștire
mă aruncă peste moarte
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre nuntă, poezii despre lectură sau poezii despre Dumnezeu
Din iubire de viata
Asculți cum sunetul citește întâmplarea-ntre rânduri?
Asculți cum pulsul gâlgâie hemoragie internă?
În mine explodează sângele cu prea puternic sunet de moarte,
În mine pulsul se zbate a muri
Cu ochi, cu mâini, cu jderi umbriți păgân de zid!
Asculți?
Sunt eu la celălalt colț de vară, sunt eu
Sunt eu
Clipind lichori de moarte naturală
Din funingine de phoenix!
Eu sunt vrăjitoarea ce bate
Până degetele-mi lasă urme de sânge
În rana cea mai vindecată!
Asculți cum sângele gâlgâie a hemoragie internă
În palma cu care te mângâi pe fiecare coastă
Fără să te pot resuscita?
[...] Citește tot
poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre superlative, poezii despre puls sau poezii despre mâini