michelle rosenberg chemare

Oare

Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare
paşi străini se zdrobesc pe cărare
oare
cine
te aleargă hain printre gânduri
răscoleşte închisele drumuri
oare
când
te întunecă lumina sub coasă
nume de piatră şi izvor te lasă
oare
unde
te ascunde ghiara corbului ce arde
amintire prin amintiri te pierde
oare
cât
te răsare neauzita chemare

[...] Citeşte tot

poezie de Agafia Drăgan (mai 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dansului

Ceva din noi e magică mişcare
Ce are-n inimă pornirea;
Iar pentru asta, musai am picioare
Şi braţe, să descriu rotirea.

Că-i zice "dans", aşa-i rostirea,
Dar dansu-n melos împlinire-şi are.
Ceva din noi e magică mişcare
Şi are-n inimă pornirea.

Dar ce-ar fi dansul fără-acea chemare
Şoptită tainic cu privirea,
Anume să o port pe val de mare,
Deşi uscatu-i mijlocirea?!

Ceva din noi e magică mişcare...

poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea din marginea lumii

În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi... hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.

Ajung, uneori, pe-o câmpie
cu vise ascunse-n culori
ce fac bucuria să-mi fie
o mare cu valuri din flori.

Acolo, te-aştept cu răbdare,
pierdut printre-atâtea minuni...
Tu vii, îmi răspunzi la chemare,
apari, strălucind, din genuni,

din lumi de la margini de lume,
din basme, legende, sau... nu!
Tu vii dintr-o stea cu un nume
ce-l ştiu numai eu. Tu eşti... Tu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu pierd visele

Să nu pierd visele
Am pus ochii-n călimară
Să se albăstrească
La noi, aici, în ţară.

S-a albăstrit retina
Şi albul ei din jur,
Nu mi-a ajuns culoarea,
Am început să fur.

Am furat câmpiei
Şi cerului destul,
În clătinări nocturne
De hău am fost sătul.

Am străbătut caişii
Şi florile de colţ,
M-am înălţat pe munte
Să-i pun câte un bolţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infirmitatea de a spune

în noaptea albă a hqrtiei fierbe
a ta chemare, bezna ce-mi amuză,
femeie cu sărut de slove-n buză
şi îndemnând peniţa la proverbe.
ci nefiindă te respir, havuză
ce-n veci te bea văzduhu-n ploi acerbe,
enigme curg în nucleare jerbe
şi nemuriri carnalul meu acuză.
arboriform pe crengide vis e rodnic
nimicul, în spinare de amor
sisif suind zadarnic piatra-n nor
îmi este clipa, sunt spre stins logodnic.
şi umbre-adie-n Domnului crezare
când merg cu El la Om la devânzare...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pluto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea nu poartă vina

Iubirea mea nu poartă nicio vină
Şi taina ei pluteşte în ninsoare,
Ne-adăpostim în sfânta ei chemare,
Iar sufletul se-mbracă în lumină.

Când cerul se-odihneşte lângă mare
Şi geana nopţii tremură senină,
Doar liniştea din valuri ne alină-
Un cântec dezrobit de neuitare.

Iubirea este lacrimă de toamnă
Şi soare revărsat în primăveri,
La veşnicie astăzi ne condamnă,

Dar timpul se ascunde-n adieri.
Fără iubire nu am şti ce-nseamnă
Să dezvelim magia unei seri.

sonet de Alexandra Mihalache (20 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 18

Să fii sărac e o fatalitate
Greu de descris în câteva cuvinte,
Însă e rău şi dacă ai de toate,
Dar eşti sărac la suflet şi la minte.
Căci lumea nu mai are niciun farmec
Mănânci şi bei, te bucuri de avere,
Uitând complet că viaţa-i trecătoare
Şi traiul de huzur îndată piere.
Iar când vei fi chemat la judecată,
Cu ochii-n lacrimi implorând iertare,
Să nu te-aştepţi cumva la vreo răsplată,
Când pentru suflet n-ai avut chemare.

De-aceea, cată zilnic bogăţie
De pus în suflet, nu în vistierie.

poezie de Octavian Cocoş (18 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia iubirii

O melodie o doină o încântare
Cheie ce deschide portative
Răsare ca prima rază de soare
Răsună ceruri în lumi rotative

Eterna chemare a îngerului
Cu dulcea i notă de iubire
Rimează cu pulsul sângelui
Poarta sufletul spre mântuire

De ai o viaţă zbuciumată
În lumea asta plină de nevoi
Ascultă ca o ultima cântată
Continuă ţi viaţa printre noi

La început a fost iubirea
Eu m am îndrăgostit de ea
În suflet a pătrund simţirea
Cu cheia iubirii deschid inima ta

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir hibernal

ce cauţi tu în viaţa mea
tristeţe urâtă şi neagră ca moartea?
cine te pune să-mi răneşti liniştea
să tropotesti febril pe duşumea?

tristeţe nebună mă duci la delir
mă frâng între extaz şi agonie
pulbere de gânduri în noapte răsfir
cu sufletul vrăjit de simfonie.

bătrâneţe grea în lacrimi te scurgi
în fragile slove găseşti alinare
să nu mă-ndepartezi de demiurgi
aud în beznă a cerului chemare.

trec prin mine îmblânziţii murgi
cu coame vrăjite aleargă spre soare.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!