Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

mama lui stefan cel mare

Poezii despre mama lui stefan cel mare, pagina 13

Cel mai mare rechin din lume

Sunt, prin natură, comportare,
Rechini de-oceane, fluvii, mare;
Iar pe uscat ‒ înșelătorul
Și cămătarul, negustorul,
Tâlharul, hoțul și piratul,
Dar cel mai mare-i... avocatul.

pamflet de din Avocații în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (30 noiembrie 2021)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puiul fara mama

Cocosul si gaina lui
S-au hotarat sa fac-un pui,
Si l-au facut minune mare,
Frumos de parca rupt din soare.

Gaina nu se multumea,
De-o vreme cu ograda sa,
Si-a vizitat curtea cealalta,
Sa vada si alta poiata.

A inceput sa faca oua,
Intr-o zi sapte, alta noua,
Sa-l multumeasca pe taran,
S-o mute poate-n paravan.

N-a fost mutata si gaina
S-a pus la vorba cu vecina,
Si a aflat ca-s multe turte
Si paravan in alta curte.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Ce voi fi?

Trei copii în poieniță,
Ca trei flori în grădiniță,
Se întreabă fiecare:
- Ce voi fi când oi fi mare?

- Vreau să fiu o arhitectă
Talentată și corectă
Și poate vedea oricine,
Desenez de-acuma bine.

Am să proiectez noi case
Cât mai mândre, spațioase,
Să stea-n ele mama, tata
Și bunicii și nepoata.

Altul dintre ei, băiatul
Cel cuminte, pistruiatul,
Spune că lui o să-i placă
Doctor bun ca să se facă.

[...] Citește tot

poezie pentru copii de din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Cartea

știu c-odată și odată
am să scriu și eu o carte
despre mamă despre tată
despre vitregia soartei

și mai știu că-n cartea ceia
te voi pomeni de bine
am să scriu c-ai fost scânteia
soarelui aprins în mine

ș-oi mai scrie că ești mamă
fiului - mă umple plânsul -
cum nici nu bagă-i în seamă
și era să-l pierd pe dânsul

am să scriu că am nepoată
și că de acuma-i mare
și că-i seamănă lui tata
- ruptă ca și el din soare

[...] Citește tot

poezie de (24 octombrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

La mormântul lui Eminescu

Două frunze de arțar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.

Pe Coșbuc și Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocrotește,
C-au simțit doar românește.

Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Și'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.

Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ți versul ce ne doare,
Despre țara ce nu moare,
Despre România Mare.

[...] Citește tot

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

câte zăpezi au căzut
peste tine, mamă,
și câte ploi te-au durut,
au mușcat, ca niște hiene
din pântecul tău,
dinainte de a mă naște
în ziua a noua a lui cireșar,
mamă, fără să știi, fără să vrei
mi-ai dăruit un nume...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeria Moroșan
pâine

Ce e pâinea?

Pâinea este strop de soare
Adunat în bob de grâu,
Zumzet molcom de tractoare
Și al ploilor pârâu.

Pâinea este munca tatei
Ce lucrează pe combină,
Roata harnică a morii
Care macină făină.

Pâinea mama o-mpletește,
Modelând cu sucitorul,
Aluatu-n tavă crește,
Pregătit este cuptorul.

Când pe masă o aduce
Tata-n mâna lui cea mare,
Cu cuțitu-i face cruce
Împărțind la fiecare.

[...] Citește tot

poezie de din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria MoroșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ștefan este vatra mamă și-al dușmanilor ecou...

În cumplitele mizerii care sunt așa greoaie,
Bate astăzi orologiul cu ardoare, mai cu jale.
Se înalță-n nemurire un luceafăr trist și rece,
Stele ciunte, învechite, trebui împinse ca să plece.

Să ne lase nouă vrerea unde-s zilele voioase,
Să ne dregem iarăși vatra în măririle făloase.
Au trecut în nepăsare peste sângele murind,
Mai mizeră este lumea, numai intrigi auzind!...

Ce averi ne luară dânșii, ducă-se-n pustiuri negre!
Vrem să viețuim cu limba, cu eroii, după lege.
Nici ferestrele înguste nu ne sunt de trebuință,
Nici o țară osândită doar la jaf și suferință!

Unde falșii intonează imnuri mult prea zgomotoase,
Să confiște nouă mintea printre vorbele mieroase.
Nu va străluci în dânșii nici scânteia pentru țară,
Doar păcatul de-a ne vinde ca pe-o umbră mult amară.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - ian 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Cea mai frumoasă fiică a naturii

Stropi de ploaie cad peste chipul tău
Ca lacrimele care curg
Din ochii lui Dumnezeu.

Vântul te leagănă ușor,
Precum adoarme mama al său odor.
Soarele îți admiră față
Și privighetorile îți dau bună dimineața.

Ești o casă pentru păsările cerești
Ca o mamă bună pentru oameni
Și viețuitoarele pământești.

Binecuvântată ești de cel de sus
Pădure verde, pădure
Ca luceafărul care a răsărit și încă n-a apus.
Ești cea mai frumoasă fiică a naturii.

poezie de (12 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caietul de desen al mamei

Când eram mică, mama purta legate de mână pensule –
câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori,
și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori...
Mama picta. Deschidea palma
și din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama
își apropia mâna făcută căuș de chipul meu, când îmi venea să strănut.
„Strănută în palmă”, mă îndemna zâmbind.
Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui,
câteodată strănutam ploaia și mă ascundeam râzând și cu pletele ude,
și mama îmi cânta despre fericirea care trăiește într-o căsuță cu trei pitici,
mama picta
pe căsuță un horn,
pe masa piticilor – o bucată mare de ciocolată,
pe sufletul meu, liniște, liniște...

Mama picta. Tata ridica ziduri.
Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi...

Eu mă țineam de zid să învăț mersul în două picioare,
mama, la câțiva pași înainte, îmi desena drumul pe lespede,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Rodica MunteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina 13 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook