Poezii despre maidate-n dragostea mea, pagina 13
Nedeslușit în dragoste iubind
De-al fericirii plâns am fost atinsă,
Când soarele pe cer apune
Și când răsare văpaia necuprinsă
A inimii ce mult prea mult ar spune.
Într-o candoare pueril înveșmântată
A fost ținută-n cușcă multă vreme,
Crezând că dragostea uitată
Se va întoarce și-i va face semne.
Lovind potopul, gânduri negre aduce,
Dar ele fost-au secerate atunci pe loc...
Iar cântecul curat cu-aromă dulce
A răspândit definitiv vrutul potop.
O vreme labirintică ascunsă,
În care tot mai mult se destrăma,
Inima care n-a fost unsă
Cu dragostea ce tot mai aștepta.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Dragostea din tei
Nu știu pe ce pun mâna mai întâi,
Nesiguranța vrea să mă domine,
Zadarnic iau din whisky vitamine,
Dacă nu pun în el niște lămâi.
Cum n-am, în jur, pe nimeni să-mi lumine,
Rămas pe lume fără căpătâi,
Mă-ntorc mereu la dragostea dintâi:
M-am regăsit, ce dor mi-era de mine!
Acum sunt calm și nu mai am probleme,
Iar dacă-mi vine, rar, câte un gând
S-aprind în suflet, poeziei, gustul,
Stați liniștiți, n-aveți de ce vă teme!
Ies în oraș, așa, din când în când
Și-i șterg, pios, lui Eminescu, bustul.
sonet de Grig Dobreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne-n ceasul focului
Doamne-n ceasul focului
dă-mi tăria locului
buzele să-mi sângere
dar să nu scot plângere,
mâinile să-mi scapere
dar să nu se apere,
să fiu dus mormântului
credincios Cuvântului,
să trec pragul Cerului
cu răbdarea fierului
căci în veci de veci voi vrea
să-mi rămână dragostea.
Doamne, pașii inimii
în iubire ține-mi-i
legământul lacrimii
treacă-mi focul patimii,
drumul biruinților
să-l urmez părinților,
frumusețea pașilor
să mi-o las urmașilor
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde e dragostea?!
Pe cerul timpului vostru
S-au strâns nori de furtună.
Vântul scurmă în sentimente,
Le transformă în zgură...
Secundele s-au oprit din mersul lumesc
Se întorc în trecut,
Se învârtesc
Pe topoganul furtunii,
La marginea lumii,
Ca frunzele moarte ale
Copacului dragostei.
În ochiul gol de lumină,
Ce zace în palmă,
Acoperit de genele frânte
Ca niște vreascuri de timpuriu schingiuite,
Sunt aduceri-aminte.
Lacrimi-pereche se țin de mână.
Cioburi de vrajă adună...
Nu mai există decât amintiri.
Unde e dragostea?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
au fost martorii timpului
pierdut pe cărările inimii
umblam și aveam consimțământul lor
au acceptat dragostea noastră
ne-au deschis o poartă a eternului
știau să ne strige versurile
știau să ne strige iubirea
știau să ne întărească
copacii aceia au început să transpire
se culcau la pământ pentru prima oară
deși erau frânți au început să zboare
le trebuia și lor un salon special
să le servim poezia drept medicament
să le dăm dragostea pentru a-i alinta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea invinge
Te pui în genunchi în fața mea,
Îmi ridici ochii scăldați de zâmbetul ploii
Tot mai sus...
În inima plină de dragoste a cerului!
Veghezi la poarta lor de suspine,
Esti sfeștnicul stelelor,
Te îngâni cu luna
Care-mi umple stele trandafirii
În părul cârlionțat și bălai.
Strigi către oceanul amintirilor noastre!
Pline de frig, ele au înghețat...
În inima noastră totul e pustiu!
Dar tu,
Tu, te ridici!
Te ridici și mă chemi!
Mă iubești,
Iubești marea, cerul,
[...] Citește tot
poezie de Amalia Simona Pantea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și-apoi se pleacă celui ce-a plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ne facem, Doamne?
Întinăm cuvinte,
Spunem la intamplare
Fără să ne pese,
Vorbe care dor.
Întinăm iubiri,
Nu contează care:
De iubit, de frate, de parinți, copii;
Întinăm mai grav.... dragostea de țară.
Ne întinăm credința,
Pentru care moșii și strămoșii noștri
Și-au dat a lor viață,
Pe altarul ei.
Întinăm pe Domnul
Prin purtarea noastră,
Prin nesăbuință, vorbe, fapte rele;
Intinăm cuvinte, iubiri si credință
Dragostea de țară.
poezie de Angelina Nădejde (17 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
În fiecare noapte eu cred în tine
Cum tu crezi în mine și dragostea mea
Te iubesc știi bine
Te iubesc cu toată ființa mea
Te iubesc la infinit
În lumina din lumina ta
Mă reflextez în ochii tăi, știi bine
Iubirea mea, iubirea și dragostea
Te caut, te strig cu fiecare șoaptă
În noaptea de cleștar a lacrimii divine.
Ileana Nana Filip, Craiova, 16.09.2017, ora 00.25,
în noaptea nunții sorămii Cătălina
P. S: Eu îi dedic un ultim poem la margine de drum.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată dragostea mea
Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Și-aduce iubirea în șoapte.
Visez să te mai țin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Și-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.
Visez fie zi, fie noapte
Să-ți fiu valul și-ntreaga mare,
Să șterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.
Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Și caut în orice-amintire
Cărări ale vieții pierdute.
[...] Citește tot
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!