Poezii despre limba romana, pagina 13
Amintire
La București ajuns odată,
O doamnă din Academie
Mi-a spus, cu chicoteală, mie
Că-s moldovean cu limba lată.
Și mi-a mai zis, în bășcălie,
Că am pronunția stricată,
La București ajuns odată,
Cea doamnă din Academie.
Că limba mea a fost călcată
De rușii din sălbăticie
Am înțeles că ea nu știe
Și am vorbit o limbă lată,
La București ajuns odată...
rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora Unirii-n doi
Hai iubito și dă-mi mâna
mâna ta ca o vioară
să traduc iarăși româna
într-un susur de izvoară
Mâna ta ca o vioară
pare vers de Alecsandri
mângâind iar mă omoară
într-un veac fără Dridri
Pare vers de Alecsandri
nu traduc iarăși româna
nici pe-a fi în a nu fi
hai iubito și dă-mi mâna
Mâna ta ca o vioară
îmi răstoarnă munții iară
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră este dulce "ca un fagure de miere",
E o muzică divină, dar constat des cu durere,
Că-i călcată în picioare, culme a nurușinării,
De-agramați precum Dăncilă, proțăpiți în fruntea țării.
pamflet de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi poezii despre Viorica Dăncilă
Limba pietrelor
limba pietrelor nu e pentru oameni
trebuie să trăiești o mie de ani
pentru a auzi prima vocală
întâmplător
când marea e tăcută
și deja nu mai e speranță
poezie de Franciszek Nastulczyk din Milion msciwych okruchow (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tortul de măduvă
începuse să lingă
bunele coaptele oase -
sub limbă
parcă-l înțepa o altă sub limbă (?!) -
altfel nu
știa să-și explice de ce
tortul de măduvă e în straturi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt fiul tăcerii
Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o țară
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară
N-a fost odată ca niciodată o țară
nu m-am născut la tăcere-n brațe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhațe
Nu m-am născut la tăcere în brațe
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
n-o fi și viitorul un joc de paiațe
despre patrie pot spune oricând
Mamă și fiică mi-e țara
și ard pentru ea în iubire ca para
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt fiul tăcerii
Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o țară
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară
N-a fost odată ca niciodată o țară
nu m-am născut la tăcere-n brațe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhațe
Nu m-am născut la tăcere-n brațe
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
n-o fi și viitorul un joc de paiațe
despre patrie pot spune oricând
Mamă și fiică mi-e țara
și ard pentru ea în iubire ca para
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tragica noapte
E noapte-adâncă-nspre ecouri.
Satul zace singur, mut...
Când din cer, de printre nouri
O stea aprinsă a căzut.
Fierbea în depărtare cerul
Înfășurat cu-n val de ceață.
Maestrul îndrăgit Vieru
Neștiind s-a stins din viață.
În viața sa de înainte
A meditat un gând ce nu-i.
Descria în dulci cuvinte
Lumea cea din jurul lui.
Și nimeni nu ar fi crezut
Că anume-n astă noapte
O lume ce a cunoscut
A-nchis pe veci sub pleoape.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacia străbună
Ne-au călcat pe file de istorii...
Dorm în sânge plânși, nemuritorii...
'Nourată-i Dacia străbună,
Tristă doarme, patria Română.
Soarele s-a revărsat în zări...
Plângeți, dacii mei nemuritori!
Maci și sângeri s-au vândut pe rând...
Unde e pământul nostru sfânt?!
Ne-au vândut străbuni și oseminte!
Ne rugăm la Cerurile Sfinte,
Zimbrii și păduri, câmpii și ape,
Înapoi, Tu, Doamne, dă-le toate!
Lanțuri grele coapsele ne poartă!
Vântul morții, în cântări de șoaptă,
Ne străpunge-n inimi și ne cheamă,
Fii uniți, născuți de-aceeași mamă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă limbii materne
În versurile mele
Pe tine te slăvesc-
O, limba mea străbună,
O, graiul românesc!
Tu, fagure de miere,
Cu slove din latini,
Te vor vorbi întruna
Copil, adult, bătrân.
Căci i-ai avut ca paznici
Pe Mircea și Bogdan,
P e Țepeș, domnitorul,
Pe falnicul Ștefan!
Ei au luptat cu hoarda,
Cu crudul Baiazid,
Ce au râvnit la Țară-ne,
Dar fost-au izgoniți.
De dragul tău, o limbă,
Căzut-au mulți eroi,
Ce părăsindu-și casa,
Plecat-au la război.
[...] Citește tot
poezie de Vasilii Parfeni
Adăugat de Vasilii Parfeni
Comentează! | Votează! | Copiază!