iubirea mea povara pentru tine

Femeie

tu îmi dai iubirea
ţie îţi datorez cunoaşterea
pentru tine vânez stele
şi culeg floril în răsărit
sorb în tăcere roua ochilor tăi
lacrimă ce înalţă zidirea
între cer şi pământ
tu eşti durerea ce-mi aduce fericirea
frumuseţea încântarea dăruirea
locuinţa inimii mele e în sufletul tău

femeie
doar tu eşti calea
pe care ne vine iertarea
pântecul tău naşte infinitul
tu eşti biserica omului
tu eşti înălţarea lui
fără tine nici Isus nu se năştea
pentru tine femeie
El a înviat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Cred că iubirea e puterea de a renunţa la tine pentru celălalt.

definiţie de James Alan McPherson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ura si iubirea

Si ura si iubirea acuma de la tine
Far' de insemnatate vietii mele-ar fi,
Iubirea ti-am platit-o cu lacrimi si suspine
Si ura-ti neimpacata cu ce-as mai rasplati.
Dar tu de vrei ca-n urma-ti eu tot sa mai plang inca
Si vecinic sfasiata sa vezi inima mea,
De-un chin fara de margini, de o durere-adanca
Cu glas far' de manie sa-mi spui ca ma-i uita.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr cu lacrimă

Ce crud adevăr şi ce mare povară,
Destinul se-ntoarce cu liber permis...
Părinţii nu sunt pregătiţi să ne moară
Şi-n jur este toamnă, e doliu şi-i trist.

Trec frunze prin ploaia de lacrimi, amară,
Căci gustul de nucă la sân a-ncolţit,
Părinţii ne sunt pentru mulţi o povară,
Am uitat cât de mult pentru noi au trudit.

Norii trec şi rămâne doar o lume pustie
Ploi de lacrimi... şi vise. Repetabil destin...
O minciună e lumea, o minciună e viaţa,
Fericirea şi lupta pentru care trăim.

Învăţaţi să-i iubiţi! Ei sunt rugă şi pace,
Învăţaţi că în ei e lumina de-a fi!
Îi veţi pierde cândva... Vor veni să-i atace
Îngeri negri, în noapte. Şi atunci vor pieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte rar

mă iubesc cu iubirea pentru
că ea pentru că ea
m-a înşelat cu iubirea mai mare pe care
am vrut s-o ucid
cu toată blândeţea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul

Veşnicul duşman minciunii
Şi prieten raţiunii,
Pentru unii-i o comoară,
Pentru alţii-i o povară.

pamflet de George Budoi din Adevărul şi minciuna (17 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În toată iubirea pentru tine,
ţipătul sângelui meu,
se încheagă într-un poem...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alungă-mi singurătatea, femeie

Singurătatea mă apasă chiar în piept!
Şi pune stăpânire pe sufletul meu,
Încolăcindu-se ca un şarpe rece în inima mea!
Singuratatea îmi galopează ca o herghelie de cai sălbatici
Invadându-mi tămplele, pocnind din copite
Strivindu-mi gândurile năuce!
Grea povară a tăcerilor, sfâşiate de suspine!
Un frig mă cuprinde îngheţându-mi chiar şi visele!
Vise cu parfum de primăvară
Ce lânga tine devin realitate!
Vino, iubire şi alungă-mi întristarea!
Alungă norii ce îmi plouă-n suflet, flori de gheaţă!
Căci fară tine simt cum mă usuc şi pier.
Decât iubirea ta mă ţine-n viaţă.
Trăiesc decât din amintiri,
Trăiesc, aştept şi sper să simt şi să aud din nou
Magia unui "Te iubesc",
Ce face viaţa să-nflorească!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deşertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul îşi ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum ruşinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmaşe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăişul sabiei

să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai eşti perfect în căile tale

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulbură-mi chipul cu mâinile tale

(risipeşte-mi povara)

strălucirea ta
să sporească în mine
atunci când mă voi stăpâni

schimbă suspinul
cu vecii buzelor calde

îmi voi veghea strigătul
în numele prăpastiei
(dar tu mă vei mijloci cu iubirea ta)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!