inunda

Întoarcere la copilărie (sonet)

ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
(sonet copilăriei)

Mă-ntorc la copilul din sufletul meu,
Să-i spun că din ochi se scurge râu de dor
Şi inundă icoana bunicilor
Din altarul inimii ca un muzeu.

Mă furişez în al căsuţei pridvor,
Cum în vremuri frumoase mergeam mereu
Ca toţi nepoţii, la masa din antreu
Încărcată-n cinstea sărbătorilor.

Las dorul la streaşina speranţelor,
Când văd pustiu în copilăria mea,
Să nu-l topească ploaia lacrimilor.

De străbuni tot mai săracă e lumea
Şi plânge cerul cu lacrimile lor,
În Ziua Copilului lăsând jalea.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (30 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşti din nou

O mână simt pe fruntea-mi îngheţată că trece uşor
Şi tâmplele-mi zvâcnesc încălzite de dor.
Dincolo de abis mă prăbuşesc în umbrele fericite,
Iar lumea-ntunecată, stă acum ascunsă-n iubire.
Stând pe o stâncă, undeva la capat de drum,
Mi se pare că totul în jurul meu e alb acum.
Atâtea lumini în seară inundă străzile pline
Ca să găsesc curajul să pot zbura către tine.
Şi stelele se pare că-s scânteietoare tăceri
Iar lacrimile sunt reci şi amare forme de dureri.
Îmi dai drumul să te văd şi-mi zâmbeşti din nou
Şi sufletul meu o să tresară ca-n tablou...

poezie de Eugenia Calancea (19 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uranică

tatuaj de stele

biroul de presă al fiinţării
mi-a trimis informare legalizată

coaste de ger acoperă pulsul destinului

în mâinile tale iubite creierul se face amnar
cremene sângele
inundă cu flăcări axa timpului
zvârcolirea
din tumoarea oglinzii
locuirea în nume casantă ca şi atingerea noastre de viaţă

prins în ventuza vidului carnivor nu-mi extirpa sorii din degete
în coapsa ta devin răsuflare
împing pereţii de aer cu sufletul
sparg blocada furtunilor
nopţi tatuate cu licurici vorbitori
mi se scurg impudic din omoplatul zborului

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Chindea Maria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi durere

De vei striga la mine mâine
Ecoul de zece ori va răsuna
Brazii de dor să se încline
Văile tăcute lacrimi vor aduna

Miraj fascicol de lumini zăresc
Soarele în raza de umbră blândă
Misterul cel descifrez il trăiesc
O adiere caldă sufletu-mi inundă

Gândul meu acum este la tine
Aprinse în inimi avem stele mici
De închid ochii tu vii spre mine
Mă vei găsi sti bine tot la loc aici

Drumul destinului neschimbat
Presar lumini si praf din stele
Nimic din tot nu s-a schimbat
Nopţi si vise de iubire si durere

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căile, în cerc, ale Abydosului ceresc, le străbat
Şi întregul Spaţiu, cu cele patru tărâmuri, pe patru stâlpi aşezat,
Cu Porţile închise, Porţi zăvorâte bine
(Fie în Lumea Interioară sau Exterioară, faţă de mine).
Fie să le pot deschide cu braţele mele!
Sprintene, ca la un câine, îmi sunt picioarele,
Când sanctuarele de Dincolo le străbat, grăbit;
Zeul cu două capete de Leu, Trupul meu l-a hrănit;
Igan, însuşi, l-a aşezat în sicriu;
Sufletul meu este puternic şi viu.
Intrând prin Porţile spre Dincolo, trec
Şi pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea străluceşte
Căci Numele meu este:
"Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoştea".

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut prin definiţie

Străfulgerând lumină-n cristale şi lichide,
Sărutul înfloreşte ca trăsnetul nisipul,
Iar dragostea-i inundă câmpiile aride,
Materiei ce-şi poartă chimia şi nimicul.

Realitatea nudă se-mbracă-n poezie
Şi nu se ruşinează de golul adevăr,
Cuvintele sunt şoapte de tristă veselie-a
Seminţelor expuse din jumătăţi de măr.

Dorinţele preschimbă imaginile-n fapte,
Fiinţele în idoli cu sufletul frumos,
Picioarele sunt iederi în noapte-ntortocheate
Şi braţele sunt aripi, iar ochii de prisos.

Prin degetele toate ce parcă ies din pori,
Iluzii parfumează lucrând ca rugăciunea
Şi mii de fluturi zburdă pe trupul câmp de flori,
Ocean al desfătării cu valuri cât e lumea.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut prin definiţie

Străfulgerând lumină-n cristale şi lichide,
Sărutul înfloreşte ca trăsnetul nisipul,
Iar dragostea-i inundă câmpiile aride,
Materiei ce-şi poartă chimia şi nimicul.

Realitatea nudă se-mbracă-n poezie
Şi nu se ruşinează de golul adevăr,
Cuvintele sunt şoapte de tristă veselie-a
Seminţelor expuse din jumătăţi de măr.

Dorinţele preschimbă imaginile-n fapte,
Fiinţele în idoli cu sufletul frumos,
Picioarele sunt iederi în noapte-ntortocheate
Şi braţele sunt aripi, iar ochii de prisos.

Prin degetele toate ce parcă ies din pori,
Iluzii parfumează lucrând ca rugăciunea
Şi mii de fluturi zburdă pe trupul câmp de flori,
Ocean al desfătării cu valuri cât e lumea.

poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit (18 aprilie 2015, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ovidiu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsens

Cheia spre cuvânt a ruginit
şobolani au ros mărunt intrarea
sensul stă în aer răstignit
lacrima divide apa, sarea

Totul s-a-ntâmplat precum mi-a spus
tata când vărsam în vase ceara -
răsăritul are un apus
toamna îşi urmează calmă vara

Coşul cu sfioase întrebări
lângă patul lat de trei persoane
tace ca un laş de-alaltăieri
urmărind privirile profane

Unde este cheia? - îl întreb -
el se umflă, camera inundă
se preface-n linie cu gheb
cade pe lungimea mea de undă

[...] Citeşte tot

poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ei

Raza ta, ce cald fior,
Se strecoară, mă inundă,
Mă cuprinde, mă-nconjoară,
Firavă şi ce uşoară.

Gându-ncearcă, el se zbate,
Simt iubirea ta aproape.
Ştiu, clipa se apropie
Şi în faţă îmi apari.

Ştiu că simţi şi tu ca mine
Şi-mpreună vrei să fim,
Hai, aşează-te nălucă, pe genunchii mei te ţin,
Împreună, împreună hai să fim.

Oh, ce mult aş vrea să-mi dai un semn,
Ca visul să se spargă,
Să simt din nou cu adevărat,
Că nu trăiesc doar un blestem.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebăgare de seamă

Doamne, mi-ai dat atâtea lucruri:
Viaţă, viaţă din belşug
Aer, să respir o mie de vieţi
Apă, să beau câtă vreau
Lumină, ocean care mă inundă
Păsări, voioase dimineaţa, grele seara
Îmgreuiate de cântec, de zbor.
Copaci şi frunze fără număr
Să-mi facă umbră câtă vreau
Animale de tot felul,
Pământ să m-alerge
Drumuri nesfârşite, pe care
Să merg până la capăt
Şi multe alte lucruri, pe care
N-am timp să le spun.
Ho, Doamne, mai ho!
Că n-am timp să mă bucur
De toate
Şi-ţi rămâne creaţia
Nebăgată-n seamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!