intrat

Rece pervazul

Cam verzi fructele
cam subţire cămaşa mortului
trebuia să-l îmbrăcaţi în haine mai călduroase.
Nimeni nu-l aşteaptă cu rugul aprins
sub cupola de ţărână.

Greierii au intrat în pământ
vara s-a dus
din toate părţile vin spre mine
lopeţi hârleţe de gropari.

Cam veche lumea, vă spun
cu mâna pe inimă
toate rănile se acoperă cu nămol şi alge vii
toate cuvintele se răzbună pe cei
care le-au rostit
încercând să ridice pe ziduri de carne
un drapel de culoarea adevărului.

Cam rece pervazul

[...] Citeşte tot

poezie de Tamara Zub
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aceasta este viaţa veşnică, să Te cunoască pe Tine." Oare Iisus vrea prin asta să spună să nu ne mai intereseze ce va fi după moarte, deoarece a "şti" pe Dumnezeu de aci, aceasta e viaţa eternă? Dezolant ar fi să recunosc pe Dumnezeu şi totdeodată să ştiu că mizeria n-are leac. Să cunosc pe Dumnezeu şi să ştiu că răbdarea şi chinul meu au fost absolut inutile! Trebuie să fie altceva. Probabil că fericirea de a-L şti trebuie să fie răpirea în El când piere timp şi spaţiu şi orice valoare. E oare posibil să ajungi la aşa ceva fără să fii spirit pur, deci liber şi intrat în unitatea duhului? Or, să fie vorba numai de viaţa actuală, care ar culmina numai în a şti pe Dumnezeu şi pe urmă piere în neagra veşnicie?

Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vipera

Dacă pure iubiri lăudate-n respect
Te înşală în gânduri şi în ochii tăi mari,
Nu ating niciun punct din vreo cută, perfect –
Păzesc visu-ţi cucernic, prea-curat, de cleştar.

Ce vedenii albii, cu fecioare cuminţi,
Tinereţea-ţi în floare, le crează bizar!
La picioarele lor varsă-ţi lacrimi de sfinţi
Şi aprinde parfumuri pe-al lor mistic altar!

Dar amarul venin ţi-este-n vene intrat,
De plăcere te plânge, de tristeţi în amurg;
Vei căta în zadar leac la chinu-ţi cabrat:
Vast, neantul, şi spaima fluvii-n inimă-ţi curg.

În genunchi, fără chin şi ruşine – fapt brav –
Fără răul oribil, pe deplin ţintuit!:
Smulge vipera rea de la sânu-ţi suav! –
Sau, de nu, mori cum vrei, nesătulă-n iubit!

poezie clasică de Leconte de Lisle din Poeme barbare, traducere de Savin Badea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat şi amar

Sfârşitul a fost imediat şi amar.
Molcom şi dulce-a fost timpul între noi,
molcome şi dulci au fost nopţile
când mâinile mele nu s-au atins disperate, ci îndrăgostite
de trupul tău care a venit
între ele.

Când am intrat în tine...
atunci, mi s-a părut că acea mare fericire
putea fi măsurată cu precizia
unei dureri ascuţite. Imediat şi amar.

Molcome şi dulci au fost nopţile.
Acum sunt amare şi aspre ca nisipul –
"Hai, să fim rezonabili" şi alte asemenea blesteme...

Şi, cu cât rătăcim din ce în ce mai departe de iubire,
noi multiplicăm cuvintele,
cuvintele şi sentinţele, atât de lungi şi de ordonate.
Dacă am fi rămas împreună

[...] Citeşte tot

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venise bâlciul

Venise bâlciul
Şi era toamnă, şi era frig.
Venise bâlciul cu alviţa şi comédiile,
ţiganii-şi puseseră şatra peste vale,
noi terminam orele târziu,
se-nnoptase şi-mi era frică.

Zolea, repetentul clasei, zice
"Te trec eu, te costă o alviţă"
bine — zic — şi pe tine un leu
de câte ori îţi dau caietul în pauze să copiezi tema.

"S-a făcut; nu te costă nimic."
M-a trecut valea şi a stat în poartă pân-am intrat.

A doua zi l-am privit cu alţi ochi,
crescuse parcă mai înalt
şi nici aşa prost nu-mi mai părea.

"Vezi, mamă — parc-o auzeam pe bunica -,

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Loredana Dalian din Domnişoara Nimeni (2017)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluviul nu mai poate curge înapoi

Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El priveşte înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri şi sate.

Iar în faţa lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzaţia că vei dispărea pentru totdeauna.

Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Aşa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.

El trebuie să-şi asume riscul
şi să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În revărsatul zorilor, pe baltă, lumina face minuni. Pe faţa apei sclipesc, ici sfărâmături de oglinzi; colo, plăci de oţel, comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n nişte potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărişului. Peste tot linişte neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subţiri ca nişte lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când îşi udă pliscul; uneori se opreşte de se uită, ispititor, în fundul apei, ca şi cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare şi răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorinţă decât să-şi scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet lângă suflet

Sunt măgulit de ziua asta-n care
Voi prieteni buni... v-aţi amintit de mine,
Vă dau la toţi pe rând o-mbraţişare
Şi vă doresc în viaţă numai bine.

Că nu-i în lume alta bucurie
Decât aceea de a fi iubit,
Chiar de iubirea-n toate nu te ştie
Să o primeşti aşa cum a venit.

La fiecare-n parte v-aş aduce
O mulţumire şi un gând curat,
Dar poezia mea pe toţi vă strânge
Şi ştiu aşa că-n suflet v-am intrat.

Aş vrea iubirea să vă împresoare
Iubirea are multe înfăţişări,
Iubirea e în stele şi în soare
Iubirea e pe cerul fără nori.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spargerea trupurilor goale

te-am visat, iubite
într-o noapte viitoare
mă împăcasem în vis cu tine.
tu erai un trup imaginat.
pictorii desenau pe oglinzi
trupurile noastre goale.
spargerea trupurilor întârziase
plata fusului orar.
în acelaşi moment
în care tu ai intrat pe uşă,
trupurile noastre
s-au spart în oglinzile pictorilor.
transformarea se făcuse într-un spaţiu închiriat,
locuit de un bărbat
care-şi pierduse fluturii.
de fiecare dată când acesta întâlnea o femeie,
căuta în pielea ei fluturii magici pierduţi.
uneori, pielea răspândea mirosul
de carne de femeie trezită
după o noapte de pierzanie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!