imbratisare+virtuala

Pe veci

Aici îmi este paradisul,
În ochii tăi când mă priveşti,
În braţele-ţi în care visul,
Îmi spune cât de mult iubeşti.

Aici îşi face loc sărutul,
Pe buzele-ţi ce mă doresc,
Pe care eu le vreau cu totul,
Să le ador, să le iubesc.

Aici devin îmbrăţişare,
La pieptul tău, la sânii tăi,
Unde iubirea nu mai moare,
Ademenită de noi doi.

Aici voi vrea să stau de-a pururi,
Să-mi fie dragoste pe veci,
Să-mi curgă lacrimile şiruri,
De bucurie că nu-mi pleci.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul tremură

în vatră suflat de vânt
subţire ca un dulce
cântec la trompetă
oglinda înnegrită arată chipul
suav şi ghiduş
sub căciula neagră
zâmbetul vine-ncet
se găseşte frumoasă
şi ochii mei aprobă privirea ei
trupul mic şi subţirel
tremură timid în cojocel
pe guler curge părul negru
ca un fum ţese tăceri
este lumina din întuneric
eterna îmbrăţişare de iubire
în palma care adună gesturi
curg cuvinte în timp
fumul striveşte clipa
îmi aşez capul pe inima ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipurile iubirii

iubirea-i bibelou bătut cu diamante
cântecul inimii pe vârfuri de vrajă
prospeţimea sângelui ce curge andante
splendoare de emoţii din adâncuri degajă

ocean vast de iubire cu dune de corali
cu porturi în oraşe pline de visători
ecou de simfonie pe munţi ancestrali
acorduri de liră care spulberă nori

iubirea e magie în inimă de univers
împărţită la toţi în egală măsură
patimă trăită şi de înger pervers
zbor de albatros neatins de ură

îmbrăţişare tandră cu miticul vers
aripă desferecată crescută-n anvergură

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mării

Cu valuri care lărmuiesc în zare,
Incisivă precum cangea filotimă,
Marea, fără picătură de-ndurare,
M-a ţintuit cu-mplântarea-i intimă.

Aşa, fost-am proorocit de ursitoare,
În capacana-i seducătoare, o estimă,
Cu valuri care lărmuiesc în zare,
Incisivă precum cangea filotimă.

Inima-mi, scăpărând de patimă,
Azi, într-o nostalgică îmbrăţişare
Cu dorul de aventură maritimă,
Hălăduieşte tot pe-ntinsa mare

Cu valuri care lărmuiesc în zare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

... Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...

Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene pesimiste

Radeti flori, invapaiate de al soarelui sarut
Radeti fara nici o grija, vara este la-nceput
Va asteapta-o viata lunga, cu lumina si parfum,
Fericite, inca nu stiti ca si iarna e pe drum.

Soarele rasare, il vad stralucind,
Sub sarutul lui florile se-aprind,
Patimas’si te -dreapta fata catre soare
Dar mor, sufocate, în imbratisare.

A fost adus pe lume fara-a fi intrebat
Instinctele ti-au fost strunite cu putere
Ce falsa libertate, atita ti s-a dat
Ai fost cu totul liber să suferi în tacere.

poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ascund...

M-ascund de tine, m-ascund de noi
M-ascund de soare, de vânt şi ploi,
M-ascund într-una şi nu-ndrăznesc
Ca sa îţi spun cât te doresc...
Şi zi şi noapte te am în gând
Prezenţa ta o simt vibrând...
M-ascund de toţi, dar şi de toate,
Însă de vise, nu se mai poate
Şi-atunci uşor ochii închid,
Întreaga fiinţă să îţi cuprind.
Şi simt aşa o uşurare,
Ce mi-o dă calda îmbrăţişare
O-ncurajare, o mângâiere
Ce se petrece în tăcere...
Dar totu-i vis şi–n el se poate
Păcat că asta nu-i şi-n... realitate...

poezie de Mariana Simionescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în stup

De când la internet e conectat,
În stup, atât de multe s-au schimbat!
Albinele stau nopţile pe chat,
Iar dimineaţa lenevesc în pat.
Când, în sfârşit, spre muncă se urnesc,
Pe flori înmiresmate poposesc,
Dar nu ca să culeagă miere bună,
Ci pentru-a face-un selfie împreună.
Adună-un strop de miere delicioasă
Şi se întorc, grăbite, către casă.
De ce-s grăbite? Păi, ca să lucreze:
Pe Facebook, pozele să le posteze,
S-adune like-uri, comentarii noi
Şi, ca urmare, fagurii sunt goi.
În stup, de-o vreme, nu se ştie care
Sunt trântorii şi care-s lucrătoare.
E jale şi, pentru-a ieşi din criză,
Regina scoate modemul din priză.
Morala e că viaţa virtuală
Nu îţi aduce nicio procopseală!

poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici inoportun

Bezna-i neagră, fata-i blondă,
Băiatul, cam păcălici
În loc să o ia în braţe
Îi arată un licurici.

Şi în loc să o surprindă
Sărutând-o în noaptea calmă
Licuriciul vrea să-l prindă
În căuşul de la palmă.

Ea priveşte gânditoare
Licuriciul lucitor
Aşteptând o îmbrăţişare
Sau o şoaptă de amor.

Chiar încearcă să-l provoace,
Însă el e prea timid
Orice-ar zice, orice-ar face
Se loveşte ca de-un zid.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inuman de firesc

Aşa cum, în orice chemare instinctuală,
Se regăseşte primordiul oricărei căutări,
În memoria adn-ului din lumina virtuală,
Stau clipe nerostite de graţie sau resemnări.

Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,
Amintirile vibrează cu sensuri depline
Pe măsura clipei de-mplinire-n regăsire,
Atunci când exersează gustul neuitării de sine.

Fiecare lucru sau întâmplare ne-aminteşte de-un gând,
Aşa cum gându-i o secvenţă de dorinţe izvorâte din trăiri;
În această interacţiune, ne ducem viaţa constatând
Că cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.

În încleştarea acerbă cu destinul rival,
Multe dintre amintiri se prăfuiesc;
Cu timpul chiuind în freamăt de val,
Totul se scurge inuman de firesc.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!