Poezii despre ideal, pagina 13
Vino iarăși pe la moară
Vino iar odor de veacuri,
Pe drumeagul de la moară,
Să-ți văd chipul să-ți simt gura,
Dorurile mă doboară.
O tu zeu cu chip de faur,
Vino! Nu mai am răbdare,
Simt că luna și pământul
Mă vor spulbera în zare.
Viața este atât de scurtă,
Nu te iartă nici o clipă,
Vino! Deci, te aștept întruna
Și în mine te-nfiripă.
Iartă-mi insistența oarbă,
Sunt totuși rațional,
Simt că dorul va învinge
Spumegând spre ideal.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret de primăvară
[Acuarelă]
Pe o foaie
neîncurcată de vreo pată
care s-o îndoaie,
aplec un curcubeu
asemeni cu sinele meu,
îmbrățișez cu crin regal
distins și alb fără egal,
ca fruntea mamei
sau ca obrazul ei oval,
peste cercurile mele
dau jos stele-viorele,
vin apoi
cu două petale de mac moi
(evident de mătase,
[...] Citește tot
poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.
Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.
Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!
Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg din dragoste
Cad fulgi din cer, în suflete la noi,
Timpul e negru, în umbră e strigoi,
Norii se plimbă pe cer înnourat,
Împrăștie și-adună ce astăzi am visat.
Misterios apar imaginile-n zbor,
Cu mine și cu tine și cu-n frumos amor,
Nemărginit se-agață de timpul colosal,
Iubirea noastră moartă ce pare-un ideal.
Aș vrea să-mi vii în brațe și să suspini ușor,
Să simt că despărțirea s-a prefăcut în dor,
Aș vrea ca fulgii veseli să se prefacă-n soare
Și tu să-mi fii lumina vieții călătoare.
Singurătatea ninge și-n palme se topește,
Iar gândul meu observă, se-ntreabă și clipește,
Sărut îngheț de aripi, pământul îl salută,
Aș vrea să fiu pe cer un fulg care te-ncântă.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur mine
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi mintea și trupul
Atât mi-a rămas un gol rece,
Un punct de aer, un strop de apă,
Apă ce simte,
Apă ce-și schimbă forma din real în ideal.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi ochii și buzele
Atât mi-a rămas un chip mut și orb
Ce prinde-n mână fiecare clipă
Și-o pipăie fără să știe ce-i.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi lacrima și visele
Căci tot ce am e iluzie simplă
Iluzie la viață
Ce s-adapă din suflarea mea.
Dezbrăcați-mă!
[...] Citește tot
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra lui Mihai
Tu, simbol ești mereu, de patru veacuri,
În inimă, în casă și-n cerdacuri,
Iar fapta ta ideal măreț rămâne,
Așa cum sunt și-au fost virtuți, române.
Era început de veac și era vară,
Iar cei de-același neam voiau o țară,
Când tu, Viteazul Domn, în nemurire,
Făcut-ai pentru frați Marea Unire.
Băteau atunci trei inimi într-o ființă
Și-urmașilor tu le-ai sădit conștiință,
Acele gânduri vii și înaripate,
Dorința de dreptăți și libertate
Și-o Țară scumpă nouă, strămoșească,
Lăsată-n moștenire românească.
Iubim strămoșii, dând vremea înapoi,
Când umbra Ta, Mihai, e-aici, cu noi,
Păstrată neîntrerupt în amintire,
Simbol de dreptate și Unire.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rolul greu al tinereții...
Astăzi joc rolul principal
În episodul vieții mele
Îmi încep scena cu-n surâs formal
Și-mi etalez pe rând costumele
Nu am așteptări mărețe
Deși m-am regăsit an după an
În zeci de scene de tandrețe
Din zeci de pagini de roman
Astăzi joc pe scena vieții
Și rolul este special
Joc rolul greu al tinereții
În modul cel mai natural
În seara asta spectatorii
Vor privi o scenă mută
Și poate numai autorii
Simți-vor partea cunoscută
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Se-ngroapă soarele încet pe deal,
Este-o caisă coaptă, cu-aură de foc...
E-un intermezzo, static, pe același loc;
Îl poți privi, e-un gel topit, de-un aur ireal.
Se duce discul, de minune, în străfund,
În spate cerul, este-n flăcări, boreal.
Albastrul zilei, ia un aer mov, astral...
O vrabie, iubitu-și cheamă, implorând.
Trilul din zi, e-un ciripit, arar, frugal,
Totul devine, umbre, doar contur,
O boare mlădioasă, de răcoare, își face tur...
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.
Sunt ultimele șoapte-n susurul de cină,
Dorințe împletite se dezleagă-n dor,
Inima-i în relax de griji, e în amor...
Oh, frumusețea visului începe...
Seara e de vină.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bujorul îndrăgostit
A înflorit bujorul și asta-i foarte bine,
Cam două săptămâni, m-a așteptat pe mine,
Să pot ajunge iar în crângul de pe deal,
Să văd cum înflorește bujorul ideal!
Și am ajuns din nou, padurea-i înverzită,
Iar eu alerg pe drum, sunt tare fericită
Și după dealu-acela cu crestele de piatră,
E o poiană verde ce cântă si m-așteaptă!
Mai fac un pas pe drumul ce duce în poiană,
De jos, un gândăcel îmi face semn, mă-ndeamnă,
Să mă grăbesc spre locul în care, fericit,
M-așteaptă un bujor, ușor, îndrăgostit!
Și mare-mi fu mirarea, când, după creasta mică,
Văd un bujor ce parcă, se-nclină, se ridică,
Sfios, mă-mbrătișează, pierdut printre petale,
Iar eu, printre săruturi, îți simt obrazul moale!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge întunericul
curge întunericul peste țară
în astă tristă noapte
ploaia plânge în geam
stau la o masă și beau
stau de vorbă cu mine și mor
cu visul, cu dorul
nu sunt beat, sunt treaz
sunt beat de tristețe
privind la cetele bete
demult veneau cu bâte
în sinergia pașilor uitați
acum vin cu petarde urâte
să dea foc în piață
unui pur ideal
sunt suflet agonic și trist
curg fără urmă pe drumul din urmă
sângerez în ploaie, sânge curge șiroaie
în ploaie, noroaie
ei pleacă mai departe
murdari de sângele meu
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!