forta de frecare

Anotimpuri de poveste

din freamătul verii au rămas amintiri
frunze au început să se îngălbenească
trăiesc şi arborii drame şi urgisiri
bătuţi de vânt au început să obosească.

trandafiri au scuturat petale de poveste
au trecut prin arşiţă şi prin furtuni
vara nu e de ajuns pentru sieste
cu arome de vacanţă cu emoţii şi minuni.

timpul crizantemelor se-ntoarce în forţă
iubirile toamnei se împlinesc în nunţi
şcoala vieţii luminează ca o torţă
e plină de surprize încununează frunţi.

anotimpuri de poveste vin rând pe rând
orele pătrund în mine solfegii fredonând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casandra

ooo, fiic-a lui priam, nu mă robi,
apolo ţi-a dat harul profeţiei,
nu mai aduce veşti şi nu cobi
celor ce cred în forţa armoniei.

tu porţi în mâna ta o soarta
atâtor oamnei pe pamânt,
deschide-le, te rog, o poartă
să intre falnici în mormânt.

hecuba când ţi-a dat suflare,
nu a ştiut ce poamă naşte,
minţindu-l straşnic pe apolo,
nebănuind ce chin te paşte.

degeaba mai încerci acum
să ne dai sfaturi, viziuni,
ia-ţi zborul spre anticu-ţi drum,
c-ai proferat numai minciuni!

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 91

Unii-s făloşi cu neamul sau talentul,
Alţii cu forţa sau cu bogăţia
Ori cu veşminte ce desfid prezentul;
Sau şoimi, ogari şi cai le sunt mandria.
Şi toţi îşi au plăcerea personală,
Ce le oferă marea desfătare,
Dar pentru mine nu-s mare scofală,
Căci eu doresc ceva mai de valoare.
Decât neam nobil, vreau a ta iubire,
E mai de preţ decât averi şi haine
Sau cai şi şoimi ori altă fandosire;
Eşti mai presus de-aceste lucruri faine.

Un singur lucru mă nefericeşte
Să ştiu că ce mi-ai dat mi se răpeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cere nimic

A venit vremea frigului de-afară,
Precum şi vremea frigului din noi,
Aceleaşi neguri vechi ne uzurpară
Şi ne-au târât cu forţa în noroi.

Nu mă înşală ziua însorită,
Căci îi urmează gheara nopţii reci,
Văd umbra ta, de lună alungită,
Spre alte-mbrăţişări cum te petreci.

Nu se mai cere mâna sărutată,
Nici sânul dezgolit şi alintat,
Iubirea e o pasăre plecată,
Iar cuibul ei de ploi e inundat.

Şi, nu ştiu cum, dar te-am lăsat în urmă,
În timp ce umbra ta, încet, se curmă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cristalizat

chemările cereşti sunt adieri de vânt
prelungesc distanţa dintre viaţă şi moarte
extazul e o forţă transferată-n cuvânt
literele dragostei mă vor duce departe.

transfigurări intense se încadrează-n stil
gânduri pozitive ocolesc pericole şi haos
viziuni lucide fac timpul meu util
cu graţia cerească am pătruns în naos.

zâmbete împreunează eşecuri cu triufuri
fericirea capătă contur de miracol
valori de excelenţă le-am pus în seifuri.

particip la viaţă ca la un spectacol
îmi feresc credinţa de tâlhari de furi
urmând învăţături descrise în oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcuş pe Golgota

mi-am pierdut inocenţa în carul cu fân
când urcam Golgota într-al lumii convoi
ce mult aş fi vrut copil să rămân
să nu îmbătrânesc pe drumuri de noroi.

ce mult aş fi vrut să miros a roză
ca pielea de copil neprihănită
să nu simt niciodată starea de nevroză
cu privirea de stâncă lipită.

urc precum Sisif o piatră pe munte
dar mereu se prăvale cu mine
sudori de gânduri alunecă pe frunte
nutrind cu toată forţa o schimbare în bine.

urc pe Golgota crucea grea în spinare
în vârf e Dumnezeu să îmi dea alinare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea muntelui

Aş vrea tristeţea muntelui să fiu
atunci când frigul iernii îl încarcă
şi o povară mare îi încearcă
puterile, sub cerul plumburiu.

Aş vrea să fiu asemenea tristeţe
şi nu o alta, poate mai intensă,
căci forţa lui e-ascunsă, dar imensă,
iar din adânc răzbate frumuseţe.

Aş vrea să-i fiu tristeţe şi s-aştept
ca primăvara mâna să-şi întindă,
încrâncenarea-i mută să destindă.

Aş vrea să îi alin durerea-n piept.
să pot să fiu tristeţea lui de drept,
şi-n bucurie să mă reaprindă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

Există dulci momente care,
ca şi primăvara,
se transformă-n aşteptări
pentru a-ţi vedea şi observa,
sufletu-ţi ce strigă-n tăcere
un nume rătăcit printre stele.
Gânduri precum caii-n în galop
transmit forţă şi voinţă,
muzica mă poartă-ntr-un prislop
sau în depărtări private de sentinţă.
Sunt doar emoţii antice ş-adevărate,
dulci stări călătorind în absolut pe înserate,
când inima-mi îndrăgostită
se transformă-n violetă clematită,
anunţând astrii şi lumea terestră
că iubirea-i fără limită,
uneşte cerul cu pământul
ş-acum, inima-i în armonie cu gândul...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Mă faci să uit...
Ziua care a trecut
Eşti antidot, calmant:
Uitare, vis, afrodisiac.

Când conştiinţa ne ajunge
La paroxism, tu vii, din nou,
Şi-nchizi, ploapele, încet,
Fără să ştim.

În fiecare seară, îmi iei gândul
De-a zdruncina pământul.
Şi iarăşi mă adormi, uşor. Mă minţi,
Că sunt nemuritor.

Cine mintea ne-o adoarme?
Pe un pământ, învârtindu-se, cu greu:
Eşti natura însăşi, sau însuşi Dumnezeu?
Nu ştiu. Dar, noaptea, oricine ai fi
Te chem, să mă adormi mereu.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motive de schimbare

speranţa mă transpune în stări de vibraţii
descoperind cu ea căi de purificare
fac salturi de voinţă cu zeci de admiraţii
mă pregătesc mereu pentru marea schimbare.

am ridicat altarul pe cărbuni de foc
din flăcări să renasc ca pasărea Phoenix
despicând obscurităţi cu mare noroc
arzând în conştiinţă rugăciuni de onix.

inima mea a ars mereu precum o torţă
să lumineze bezne haotice, haine
dar am avut credinţa ce mi-a dat o forţă
să lupt cu deznădejdea ce duce la ruine.

nu cred în sufletele care nu se frământă
fără freamătul dumnezeiesc viaţa e răsfrântă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!