Toate rezultatele despre focul iubirii, pagina 13
Supărările iubirii
Supărările iubirii
Sunt ca ploile cu soare:
Repezi, dar cu cât mai repezi
Cu atât mai trecătoare.
epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋn Lumina Iubirii cerești mă cheamă, tainic, sufletul, curgând veșnic tânăr! Ȋn Lumina Iubirii sfinte cutreieră visele mele, ascunse în Oglinda Veșniciei!
aforism de Gelu Ciobanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Naufragiu
Ai naufragiat la poarta sufletului meu,
Lovindu-mă de-ale iubirii valuri...
Pe puntea dragostei eterne
Păream pe veci înlănțuiți,
Două iubiri trecute peste vreme.
Iar pe pontonul sufletului tău
Rămân un pasager imaginar
Și alergând spre al iubirii țărm,
Purtați în valurile fericirii,
Părea prea sinceră briza iubirii.
Pe un ocean imens plutea iubirea,
Vaporul vieții zăcea scufundat,
Acel Titanic blestemat...
Iubirea noastră azi a naufragiat.
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FOCUL
FOCUL
autor Ludmila Maciuga
Se consumă timpul cu imagini,
Ard frunzele cu spinii la un loc.
Se mișcă violetul din ciorchini,
Adaug inutille amintiri în foc.
Vaporii focului plutesc pe unde
Se vaită ramuri într-un plânset,
Luminoasă-i flacăra ce arde,
Melodie deslușesc din trosnet.
E sudoarea plantelor de ieri.
Ce scaldă inima cu mulțumire.
Liniștea de pace-mi dă puteri.
Aură misteriosă de iubire.
Se agită flacăra-n subțire unde,
Vărfuri tremurând de aur și argint,
Trece clipa ca și focul care arde
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Și ies, la ceasul nopții, din cuibul lor, târziu.
Și sunt și fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipește, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!
Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu știu
Prin colțuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.
De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi și umezi, la Ea să mă tot uit,
Deși c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra iubirii
Eu știu că-mi ești, tu știi că-ți sunt,
și ne vom căuta prin stele.
Destin de-ar fi, pot să-l înfrunt
cu flacăra iubirii mele.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comuniunea apare prin extinderea iubirii și a non-judecării. Ea poate apare oriunde, în orice grup de oameni, dacă ei sunt total dăruiți iubirii cuprinzătoare și necondiționate.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madama Butterfly: Pe mare și pe pământ, eu sunt cea mai fericită fată din Japonia. Ba nu! A întregii lumi! Prieteni, eu am răspuns chemării iubirii. Mă aflu în pragul iubirii, acolo unde se adună toate bucuriile celor vii și celor morți.
replică din libretul Madama Butterfly, Actul I de Luigi Illica (28 mai 1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri pe diguri
E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Și buzele se vor lipi cu blândețe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viața!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumusețea universului.
poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul uitării
Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!