Poezii despre eternitate. din, pagina 13
Sonetul 122
Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puțin atât cât e posibil
Ca inimă și minte să existe;
Și până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ți înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap și piept păstrez azi amintirea.
Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ți-aș consemna valoarea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Stins
Înconjurat de atâtea focuri,
Focul nu-l simt.
Acolo unde in mine ardeai,
A ramas doar asfințit...
Apus de soare,
Întunecata lume,
Cobară din cerul aprins,
Negru sol.
În nocturnul ochi
Perechi de flăcari
Îngheata a mea smoală
A sufletului stinsă.
Un suflet stins,
Picat in falsa eternitate,
La margine de prăpastie,
Cuprins de negru vis...
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Caluian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am!
N-am lacrimă
ca să acopăr pământul
care se cutremură
nimic la picioarele mele.
N-am cuvânt
Pentru durerea ce-ți sfâșie trupul.
N-am prezent,
Nu văd viitor
Și nu cunosc nici un trecut.
Ce-s eu, cea care străbat mii de vise
ca să ajung la tine
pentru că ești legat de pământ?
Nu-i din eternitate,
Sufletu-mi ce liber
Întâlnește nemurirea
și-i cere îndurare pentru tine,
care te vezi doar Om.
poezie de Mihaela Amăriuței (1 mai 2010)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Labrador
Un ținut de ghețuri înclinate
Îmbrățișat în arcul unui cer cu tencuială gri
Se-abandonează pe sine însuși
În eternitate.
"N-a venit nimeni aici să te revendice
Sau să renunțe la tine, lăsând un semn roșu și feeric
Pe sânii tăi cu brumă rece?
Chiar n-ai amintiri deloc, o, Strălucire plină de-Întuneric?"
Tăcere-înfrigurată arar, momente de schimbare
Călătorind spre-o primăvară mereu de neajuns
Fără nașteri, fără moarte, fără timp sau soare
În răspuns.
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către A patra dimensiune
cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naște poemul visului și puțină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni
când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenușă,
în vremurile de azi renașterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogolește
la picioarele statuii
numește-mă Om să-ți dau o coastă,
altar de trup și chip cioplit
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instinct primar
Plutești și-n jurul tău e puritate
Pe sânii tăi răsare asfințitul
Iar eu adulmec senzualitate
Ce-n corpul tău atinge infinitul
Aș vrea să nu te pot privi o clipă
Să nu orbesc de-atâta frumusețe
Dar cum s-o fac când gândul se-nfiripă
Și-ndeamnă să te mângâi cu blândețe
Și orb de-aș fi, cum să nu văd iubirea,
E-n trupul tău, mă-ndeamnă să tresar,
Iar de-aș fi mut, tu mi-ai reda vorbirea,
Să pot să îți recit poeme-n dar
Să nu dispari, să-mi fii eternitate,
N-aș suporta să știu c-am să te pierd
Tu doamnă, învelită-n claritate,
Nu pot să nu îți cer să te dezmierd
poezie de Adi Conțu (3 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
E un miraj iubite
nimic nu e palpabil
- sărutul, umbra, floarea -
căci nu există timp
nici moarte-n contopire
tu și eu
renaștem și trăim în alte
emisfere, de mii de ori.
E un miraj iubite
căci nu există spațiu
când zarea mării-ți pare
un infinit obstacol.
Am să te-aștept
în lumea dintre lumi
cu un buchet de flori albastre.
Atunci vei ști
că suntem mici lumini
din Lumina Divină
și fi-vom împreună
cât Universul va trăi.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rangul de țăran
Oricâte minuni există pe lume
Niciodată ele n-ar fi de ajuns
Dacă țăranul ar pâlpâi în priză
Ca o mașină electrică de tuns.
Oricâte veacuri ar curge în haos
Ele ar fi doar vânare de vânt
Dacă n-ar ilumina sudoarea țăranului
În felinarul imens al planetei Pământ.
Oricâte cetăți ar râvni nemurirea
Le-ar devora tăcute ruinele toate
Dacă Măria Sa, țăranul cel bun,
Nu le-ar căra în eternitate.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Când luna sus răsare pe cerul înstelat
Inima mea, nebuna, se zbate ne-ncetat,
Se umple de iubire și dragoste curată
În timp ce stelele cad una câte una,
Magie presărându-mi în ale mele gânduri
Să fim legați o eternitate, de-a pururi:
S-o privești mereu, că acolo suntem noi,
Încoronați de iubirea ce ne-o purtăm pe veci amândoi
Veșnic îndrăgostiți, nedespărțiți de oameni,
Împărtășind mereu aceeași minune, cu-o rază sclipitoare, ce arde fără oprire,
Ce poartă numele de IUBIRE.
poezie de Diana Alexandra Sima (17 iulie 2012)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
aici iarba pare mai grasă
lacrima căzută din ochiul pietrificat
e doar o punte de plâns
ce se clatină brownian
liniștea nu mai dorea
să înghită cuvintele mute
au murit subit toate păsările în mine
le aud ascult durerea
atârnând
două verticale de eternitate
lărgesc catastrofele lumii
coșmarul dospind în mine
apasă până la pământ
cerurile reciclate
apa alergând goală
e doar o iluzie tăioasă
a ochiului gol
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!