eternitate. din

Se aude de dincolo de milenii glasul năpăstuiţilor lumii care strigă prin glasul năpăstuiţilor de astăzi, ca un ecou perpetuu; descoperiţi mâna criminală, mâna care a făcut atâta rău omenirii, mâna care lucrează mereu în umbră, mâna care se vrea mereu ascunsă, mâna care ne fură şi ne ucide, trecând triumfătoare spre eternitate.

Constantin Ţurai în Elemente de criminalistică şi tehnică criminală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Duhul Care suflă şi insuflă este unul şi acelaşi, modul de a reacţiona la atingerea Lui diferă de la epocă la epocă, de la confesiune la confesiune, de la naţiune la naţiune, de la ins la ins. Ce variată bogăţie de întrupări creştine ne oferă vieţile sfinţilor! Nu seamănă unul cu altul, deşi în toţi, ca în nişte lumânări de diferite forme şi mărimi, a ars aceeaşi flacără a Duhului, care i-a mistuit până la transfigurarea lor întru eternitate.

Nichifor Crainic în Dostoievski şi creştinismul rus
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi în mişcare - a căuta, a cerceta, a nu găsi sau mai exact a nu găsi încă - nu este o stare de rău, ci promisiunea fericirii; poate chiar asta înseamnă fericirea. A călători reprezintă pentru viaţa consumatorului o plăcere mai mare decât a ajunge la destinaţie. Sosirea are acel miros stătut de capăt de drum, acel gust amar de monotonie şi stagnare. Consumatorul este o persoană condamnată la mişcare pentru eternitate.

Zygmunt Bauman în Globalizarea şi efectele ei sociale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numai când iubim,
Duşmanii, ca fluturii nopţii ni-i înmulţim.
Numai când iubim,
Prieteniile vechi, cu fericirea noastră nebună,
Fără să vrem strivim şi suferim.
Numai când iubim,
Esenţa vieţii cu adevărat o simţim
Şi spiritul ei în creaţii minunate voit îl slăvim...
Şi în eternitate dorim să-l răstignim,
Numai când iubim.

poezie de Valeria Mahok (august 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai o clipă

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranţă, orice dor,
Când ştii ce grabnic trece iarăşi
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăieşte
Şi n-o mai plângi, de-a veştejit.

Nu ceri credinţă neschimbată...
Nu ceri amor pân' la mormânt,
Căci ştii, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

poezie celebră de Matilda Cugler-Poni (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în eternitate

Cu tine soarta mi-a zâmbit,
în primăveri la rând am înflorit;
de mă trezesc din vis plângând,
eşti floarea albă a fiecărui gând.

Plesneşte verdele-n zăvoi,
potecile miros suav a ploi;
la moara veche valuri clipocesc,
iubeşte-mă aşa cum te iubesc!

În păr mi-a nins cu puf şi stele,
eşti raza caldă-a visurilor mele
ce tainic faţa mi-o-mpresoară
şi gura-mi este ca o azimioară.

poezie de Lusiana Drăguşin (25 martie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de viaţă

Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa

O, tu, picurând
sunet căzut curând.
Abia-ncepător
cânt al buzelor,
o, iată cum treci,
oră fără să fii,
ţesându-te în veci
prin ceţurile străvezii.

O, ce mult am dorit
să nu fie sfârşit
şi-am uitat luciul van
al zăpezii d'antan.
În sărut, în fior
în noptatec "a fi"
e fluxul trecător
în ceţuri străvezii.

O, stigăte-ndurerate
spre vârstnicul zeu;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Gottfried Benn, traducere de Nina Cassian
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 122

Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puţin atât cât e posibil
Ca inimă şi minte să existe;
Şi până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ţi înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap şi piept păstrez azi amintirea.

Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ţi-aş consemna valoarea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am!

N-am lacrimă
ca să acopăr pământul
care se cutremură
nimic la picioarele mele.
N-am cuvânt
Pentru durerea ce-ţi sfâşie trupul.
N-am prezent,
Nu văd viitor
Şi nu cunosc nici un trecut.
Ce-s eu, cea care străbat mii de vise
ca să ajung la tine
pentru că eşti legat de pământ?
Nu-i din eternitate,
Sufletu-mi ce liber
Întâlneşte nemurirea
şi-i cere îndurare pentru tine,
care te vezi doar Om.

poezie de Mihaela Amăriuţei (1 mai 2010)
Adăugat de Mihaela Amăriuţei
Comentează! | Votează! | Copiază!