dragoste fr��easc�

Barton Keyes: Ei, bine? Walter, iată că ceva deja începe să scârţâie. Nu există crimă perfectă. Mai devreme sau mai târziu totul se destramă, iar când două persoane sunt implicate, asta se întâmplă chiar devreme. Acum ştim că numele Dietrichson e implicat plus încă cineva. Vom şti cine e acel cineva destul de curând. O să apară el. Trebuie să apară. Cândva, undeva, trebuie ca cei doi să se întâlnească. Au sentimente unul faţă de celălalt, fie că e dragoste sau ură, n-are importanţă, nu vor putea sta mult timp departe unul de celălalt. Li se va părea de două ori mai sigur în doi. (Chicoteşte.)
Barton Keyes: Dar nu e de două ori mai sigur. E chiar de zece ori mai periculos. Au comis o crimă! Şi nu e ca şi când ar merge împreună cu troleul şi coboară fiecare unde vrea. Sunt nevoiţi să rămână împreună până la capăt şi nu există cale de întoarcere, e un drum cu sens unic şi ultima oprire e cimitirul. (caută prin buzunare un chibrit; Walter îi aprinde ţigara) Las-o să ne dea în judecată. Sunt pregătit pentru ea şi pentru acel cineva. Îşi sapă singuri groapa.

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Nu vreau să conduc o maşină. De ce mă obligi?
Dumnezeu: Majoritatea tinerilor vor să conducă. De ce eziţi atât?
Joan: Le ştii pe toate. De ce nu-mi spui tu?
Dumnezeu: Poate mama ta are dreptate. Ţi-e teamă că te vei răni şi vei ajunge precum Kevin.
Joan: Mda, poate mama are dreptate.
Dumnezeu: Aiurea! Ai fost mereu un copil încăpăţânat şi curajos, nu foarte preocupat de propria siguranţă. Moştenire de la tatăl tău. Te temi că vei răni pe altcineva. Te temi că o singură clipă de neatenţie ar aduce după sine consecinţe. Consecinţe ca...
Joan: Ca în cazul lui Kevin? De-asta... De-asta nu vreau să conduc. Adică, nu e ăsta... nu e ăsta un motiv bun?
Dumnezeu: Să fii adult nu înseamnă doar să-ţi pui în pericol propria viaţă. Înseamnă să o rişti pe-a altora: cu maşina, în dragoste, în familie. Există mereu posibilitatea de a-i răni pe alţii. Asta e dificultatea atunci când eşti adult: să înfrunţi crudul adevăr că-i poţi răni pe ceilalţi chiar şi atunci când nu vrei să o faci.
Joan: Atunci e o greşeală în matrice, şi atunci cine e de vină?
Dumnezeu: Ţi-ar fi de ajutor dacă te gândeşti la univers ca la o cursă cu obstacole. Nu e o greşeală în matrice, e vorba de...
Joan: Obstacole?
Dumnezeu: S-a scurs timpul.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Vrei să spui că încă nu ai sărutat-o?
Dawson: Nu e vorba despre sărut, Joey. Este vorba despre drumul până acolo, crearea unei magii.
Joey: Jen se dă în vânt după această logică ameţită inspirată din filme?
Dawson: Nu este nicio logică ameţită, este romantism.
Joey: Este învechită, Dawson. Sărut-o odată, bine? Treci la următorul nivel, este timpul.
Dawson: Nu este atât de simplu. Este vorba despre crearea momentului potrivit. Şi trebuie să fie plănuit cu muzica şi replicile potrivite.
Joey: Nu poţi planifica un sărut ca pe o scenă dintr-un film.
Dawson: Ba sigur că poţi.
Joey: Nu este realitate, Dawson. Filmele astea la care te uiţi sunt imagini false care nu există dincolo de hotarele Hollywood-ului.
Dawson: Nu e adevărat. Sunt imagini născute în realitatea imaginaţiei.
Joey: De unde ai mai scos-o şi pe-asta?
Dawson: Toată lumea consideră că filmele sunt pură imaginaţie, dar nu trebuie să fie aşa. De azi înainte. Se poate să fie ca în filme. Trebuie doar să creezi tu acea realitate. Acea scenă de pe plajă o poţi trăi chiar tu.
Joey: Hmm, nisip în pantaloni. Raiul pe pământ.
Dawson: Tocmai atitudini ca a ta împiedică poveştile de dragoste ca cele din filme să devină realitate. Eşti mult prea cinică.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abby Richter: Îmi pare rău, dar Jack Magnun nu va mai prezenta emisiunea "Adevărul gol-goluţ", ceea ce nu ar trebui să fie deloc o surpriză, deoarece nu te poţi baza deloc pe bărbaţi. De exempu, Mike Chadway a demisionat şi a părăsit emisiunea fără să spună o vorbă. Credeţi că ştiţi ce au bărbaţii de gând să facă, dar când soseşte momentul în care ei trebuie să pună piciorul în prag şi, ştiu şi eu, să acţioneze, se sperie.
Mike: M-am săturat până peste cap!
Abby Richter: Bărbaţii puternici şi curajoşi despre care am tot citit în romane şi pe care i-am tot văzut în filme încă de când aveam 9 ani nu sunt decât o aberaţie. Ei nu există. Bărbaţii nu sunt puternici. Bărbaţii nu sunt curajoşi. Bărbaţilor le este frică. Chiar dacă au parte de un moment romantic şi plin de potenţial în liftul unui hotel, bărbaţii sunt incapabili să facă faţă unui asemenea moment pentru că, de ce? Pentru că bărbaţii sunt slabi.
Mike: Să vă spun eu ceva despre femei. Femeile vor ca noi să credem că ele sunt victimele. Că le frângem inimile pentru sport. Asta-i o prostie. Spun că vor romantism, spun că vor dragoste adevărată, dar ceea ce vor este să bifeze o listă. Este el perfect? Chipeş? Doctor? Pentru bărbaţii care corespund acestei liste, nu vă păcăliţi singuri. Pentru că aceste femei nu dorm cu voi, dorm cu set bine calculat de alegeri corupte. Bani mai presus de caracter, aspect fizic în loc de suflet, rafinament mai presus de principii. Niciun gest, oricât ar fi de real sau romantic, nu va compensa vreodată o impresionantă listă de recomandări.

replici din filmul artistic Adevărul gol-goluţ
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaştem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, aşa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Şarmul nu e o prioritate pentru mine. Şi să ştiţi că ăsta nu e un film care să te facă să te simţi bine. Deci dacă vă aşteptaţi la asta, mai bine mergeţi la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbeşte singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri şi totuşi, numărul idioţilor care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voştri, despre colegii voştri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformaţi. Moralitate, ştiinţă, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aş fi nevoit să mănânc fructe şi legume toată viaţa, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe şi legume. Şi Omega 3, şi banda de alergare, şi cardiograma, şi mamografia, şi sonograma pelviană, şi, of, Doamne, colonoscopia... şi cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie şi vine următoarea generaţie de idioţi care-ţi vor spune la fel totul despre viaţă şi ce ţi se potriveşte cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineaţă – poţi să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare şi corupţie, şi ignoranţă, şi sărăcie, şi genocid, şi SIDA, şi încălzirea globală, şi terorismul, şi tâmpiţii ăia cu valorile familiei, şi tâmpiţii ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Şi cu siguranţă că vedea lucruri îngrozitoare. Şi voi ce faceţi? Citiţi despre nu ştiu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc şi spuneţi "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care daţi pagina şi vă terminaţi de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleşeşte! Eu am încercat să mă sinucid şi bineînţeles că n-a mers. Dar de ce-aţi vrea voi să ascultaţi toate astea? Hristoase, aveţi şi voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorinţe şi speranţe. Vieţile şi iubirile voastre care nu vă satisfac, eşecurile în afaceri. "Ah, dac-aş fi cumpărat acţiunile alea! Dac-aş fi cumpărat casa aia atunci, dac-aş fi făcut mişcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Ştiţi ce? Nu mai vreau să aud dacă şi cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roţi, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roţi, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Ştiţi cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizaţii barbare şi descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă şi bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.

replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!