cultura e ceea ce

Regele Lear

Nu sunt cel mai deştept din ţară
Aşa cum cred românii mei,
Din contră, sunt o grea povară
Nu am dolari, dar n-am nici lei.

La ce mi-a folosit cultura
Şi am citit pân-am orbit?
Îmi râde-n faţă stârpitura
Ce stoarce, din orice, profit.

Nu sunt un geniu, dimpotrivă
Mai prost ca noaptea sunt, e clar,
N-am bani de cărţi, nici de colivă,

Eu sunt un Rege Lear hoinar
Pe o corabie-n derivă
Care oftează după far...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în Hermanstadth

În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Şi saltimbanci cu măştile pe faţă,
Turişti în grupuri bântuie prin piaţă
Cu capu-ntors din gâturi răsucite.

Încet şi calm, oraşul prinde viaţă
Prin perle muzicale răspândite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Şi saltimbanci cu măştile pe faţă.

Cultura nu s-acoperă de ceaţă,
Că sunt aici muzee renumite,
Istoria Cetăţii se învaţă
Din tomurile vremii, prăfuite

În Hermanstadth cu ziduri înverzite.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la figurat

Când înfăptuiam ceva,
ceea ce înfăptuiam era luat la figurat,
când nu înfăptuiam ceva,
ceea ce nu înfăptuiam era luat la propriu.

Aş putea spune ăa marea nenorocire
a fost, nu numai diferenţa dintre
luarea la propriu şi luarea la figurat,
cât lipsa de siguranţă iî toată viaţa
cum voi fi luat?
la propriu sau la figurat?
Si, vai, nimeni să nu dea niciodată
Viaţa la propriu pentru viaţa la figurat.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deţinutul

I

Mâinii mele-i rămâne
un gest cu care-nspăimântă;
pe vechile pietre
pică jilav din stâncă.

Aud doar acest ciocănit,
şi inima-mi bate şi-ngână
al stropilor mers istovit şi piere-mpreună.

Mai iute de-ar picura,
un animal de-ar veni.
Mai luminos fu cândva –.
Dar ce putem şti.

II

Gândeşte-te, ceea ce-i cer acum şi vânt,
şi gurii tale aer şi ochilor tăi zi,

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

Buzele tale, de culoarea zmeurei,
Le zdrobesc între-ale mele, le gust zeama,
Consistenţa, un sărut şi-atât, ne privim
Apoi de-aproape, înmiresmaţi unul de
Celălalt, cu intensitatea pornită
Din entuziasmul unor suflete pline
De vraja cu care ne-am fermecat, fără
Puterea de-a ne apăra împotriva
A ceea ce am descoperit, ceea ce
Ne-am dorit mereu, am găsit acum, fără
Să ne fii aşteptat, ne privim, de parcă
Un miracol s-a-ntâmplat în viaţa noastră,
Apoi, neîncrezători, în noi înşine,
Tăcem şi-aşteptăm, să ne trezim la realitate...

poezie de Adrian Nicula
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt pescarul

Eu sunt pescarul.
Nu este vorba de ceea ce fac,
Ci de ceea ce sunt.
Pescuitul nu este o evadare,
Este ceva căruia îi aparţin,
Ceva unde trebuie să fiu.
Nu este locul unde mă duc,
Ci o călătorie pe viaţă.
Este trecătoarea pe care mi-a arătat-o tatăl meu.
Trecătoarea pe care şi eu o voi arăta altora.
Odată ce înţelegi asta
Vei şti cine sunt,
Iar noi vom pescui împreună
Chiar şi atunci când suntem departe unul de altul.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul istoriilor

Să trecem! - e doar o arcadă
Ce ţine pe umeri un pod
Cântat într-o veche baladă
De-un mândru, nostalgic, rapsod.

Ţi-e frică? – tu crezi că-i portal
Ce-ţi duce în necunoscut
Un suflet ce, fără trecut,
Va fi ignorat în astral?

Da, ştiu! – ţi se pare-aventură
Să laşi într-o parte ce-a fost
Şi crezi că se cere un cost
Când treci la o altă cultură.

Greşeşti! – e aceeaşi, e veche,
E-a noastră, iar podu-i de flori
Şi trec peste el, uneori,
Istorii ce ştiu că-s pereche.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu ştiai...

Îţi spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu ştiai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
şi a văzut, cum văd şi eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârşitul dans al luminii
n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Şi-atunci... m-am întors
în somnul pietrei şi-n mine,
în uitare şi-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu câte suflete am

Nu ştiu câte suflete am.
Le-am schimbat în fiecare moment.
Mă simt întotdeauna un străin.
Niciodată nu m-am văzut şi nici întâlnit.
Fiindcă am fost atât de mult, sunt numai suflet.
Un om care are suflet nu are linişte.
Un om care vede e doar ceea ce vede.
Un om care simte nu este el cel care este.

Atent la ceea ce sunt şi văd,
Am devenit ei şi-am încetat să fiu eu.
Fiecare din visele sau dorinţele mele
Apaţin celui care le-a avut, nu mie.
Eu sunt propriul meu peisaj,
Îmi supraveghez călătoria –
Diferit, mobil şi singur.
Aici unde sunt nu mă pot simţi pe mine însumi.

De aceea îmi citesc, ca un străin,
Fiinţa, de parcă-ar fi o o carte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In corpore asano

E întruchiparea, sigur în completă defazare,
Că nu-i egal realul cu gândul, vis de-a fi
Şi, vrut e îndepărtat de avere, de "se are"...
De unde-s şi victime, ce nu ştiu... a se şti!

"Să fii" e un concurs între a putea şi a vrea
Şi nu-i niciun profesor "inside" pentru egal,
Bun-simţ... Nici antrenorul să îndrume "a onora"
Respect lăuntric, gaj... efort fizic-mintal!

Rămâne aşadar tot la tupeu, conştiinţă...
Şi ele defazate de minte ori cultură,
Că şi la rândul lor nu-s dar, recunoştinţă,
Ci se produc cu vrut, cu carte, nu cu... ură!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!