condamnat

Preşedintelui României Emil Constantinescu: prin decretul 192/19.05.2000 l-a graţiat pe deputatul PDL Gelu Vişan, condamnat la 3 ani de închisoare pentru violarea unei minore; la alegerile prezidenţiale din 2014 l-a susţinut pe palgiatorul Victor Ponta (PSD)

În loc să graţiezi o mamă
Cu mulţi copii, să-i scapi de dramă,
Tu, şef de stat, sfidând poporul,
Ai graţiat violatorul.
Te-ntreb: când tu ai dat pricazul,
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Deşi erai un profesór,
Ai susţinut un impostor.
Când, Iudo, tu, de necrezut,
Pe Ponta V. l-ai susţinut,
Te-ntreb din nou, cu tot necazul:
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Prin faptele enumerate,
Prin lipsa ta de demnitate,
Ai scris în Cartea Veşniciei
Că meriţi scârba României.
Te rog să-mi spui, căci este cazul:
Din ce ai tu făcut obrazul?...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de adio

M-ai condamnat sa nu mai stiu de tine
Si am primit umil sentinta ta
Si-acum, cand nici o veste nu mai vine,
Ma tem de totce s-ar putea intampla.

Ma tem de ape care iau cabane
Si de pierdutii calatori prin munti,
Ma tem de lacrimarea din icoane
Si de secrete pregatiri de nunti.

Eu care ti-am vegheat, si zi, si noapte,
Itregul mers discret prin Univers,
Cum i-as putea permite inimii sa rabde
Acest umil accident pervers ?

E inutil sa-ti mai aduc elogii,
Cand tu ai hotarat ca nu mai esti,
Dar eu conspir cu meteorologii
Si cu desenul zatului din cesti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezastru2011

noaptea caldă dinaintea despărţirii.
noaptea idilică şi faza asta indiferentă a lunii,
momentul în care
e bine să îmbrăţişezi trecutul ca pe un prieten bun
condamnat la o sentinţă uşoară, pe care ştii sigur că,
de scârbă, n-o să-l vizitezi niciodată
la vorbitor.

te speli pe mâini de oamenii pe care îi cunoşti,
în tine trenează, vaporoasă, laşitatea,

aerul viclean al oraşului înecat în caprifoi
şi gaze de eşapament.

heatwave:

femeie în capot cu nasturii pocniţi
îşi mângâie fruntea
năduşită
cu o sticlă

[...] Citeşte tot

poezie de Olga Ştefan din Saturn, zeul (2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun merit

Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat
De condamnat ce sunt, absintul,
Un incapabil, un ratat.

Mă complac în inexplicabil,
În nul în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerţia-n sens.

Am doar o piesă de jucat
Şi sunt un prost actor,
Nici textul nu l-am învăţat...
Dau vina pe-altul, pe-autor...

... Dar poate nu-s eu cel de vină,
Un limitat născut...
Încă n-am învăţat nimic! Ruină
Mă complac, prost cum sunt crescut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângere de nevinovăţie pentru pierderea eternităţii

Alerg nebun spre staţia "La moarte"
În cursa mea de spectator fugar,
Cu capul gol de neputinţă, gust amar
De a fi nevinovat de ce nu pot deţine; soarte!

Stau condamnat degeaba la pedeapsă,
Ce n-o am, decât de alţii aş fi născut
Şi n-am luat vieţi, să mi se ia a mea; scăzut
Din timp, ce-am unul, unica-mi sinapsă!

Nu ştiu, nu-i Constituţie Universală
De respect pentru fiinţa-mi, nu-i nici o transparenţă
De a-mi decide, singur, prin bine, experienţă...
Nu altuia la mână, neîntemeiat vasală?

Mi se pun vini, în spate, ani, întâmplător, boală!

Mi se va spune, că, ce este piere, moare,
Dar eu nu sunt la fel, eu deţin raţiune;
Gândesc cu minte, suflet, sunt o perfecţiune...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma

În pietrele cu care se hrăneşte timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.

Sub fiecare piatră nemişcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.

Scârţâie piatra ca o duşumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de ţel rămas
Şi baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma

În pietrele cu care se hrăneşte timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.

Sub fiecare piatră nemişcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.

Scârţâie piatra ca o duşumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de ţel rămas
Şi baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Unde eşti, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbeşti,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubeşti.

Mi-ai dat viaţă, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ţi-am făcut pe plac.

În tristeţea mea şi-n gând
Te am mamă... Stau şi plâng!
Mamă dragă, unde eşti?
Să spui la nepoţi poveşti...

Amândoi m-aţi condamnat,
Faceţi la nepoţi pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeţi monstru!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiţi să mi-o aduceţi înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aş putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu îşi spun pe nume şi
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosneşte pe os
par o pasăre decapitată de aripi
şi mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
ştiu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!