cei 7 ani de acasa

Requiem

Sub cerul verii înalt şi plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele;
Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată şi-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Şi vânătorul acasă de pe munte. "

poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriş, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpla prezenţă la lecţii echivalează cu însuşirea a cel puţin 10% din conţinutul lor. Atenţia mai adaugă încă vreo 20%, iar participarea activă încă 30%. Restul se definitivează acasă. De către cei interesaţi, fireşte. Că la această vârstă se poate vorbi prea puţin despre... pasionaţi. Copiii ştiu una şi bună... jocul!

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorşi acasă...

... şi am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
şi tu la fel vei reveni
din pribegie

şi am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurşi dar încă vii
apus de soare

şi-ntâmplător te-oi întâlni
la colţ de vreme-
tu amintiri îmi vei şopti
şi eu - poeme

dar în adânc subconştient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingăşii nespuse...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marx a sesizat admirabil această esenţă a democraţiei capitaliste, spunând atunci când a analizat experienţa Comunei: cei asupriţi sunt lăsaţi să hotărască o dată la câţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament!

Lenin în Statul şi revoluţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După doi ani m-am întors acasă, ş-am început să fac singur iconiţe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi aşterneam hainuţa jos, îmi întindeam marfa pe ea şi-mi aşteptam muşterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la ţară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... şi cumparau, bieţii oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la un copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă dupa cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveţi şi când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine şi m-a întrebat îngrijată de unde-s, că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva şi s-a întors repede cu faţa spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viaţa mea.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

birocraţie

Birocraţia este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaştere. Cei din vârf consideră că cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoaşterea ansamblului, şi aşa toţi sunt păcăliţi reciproc.

definiţie clasică de Karl Marx
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o mie de ani

Acum o mie de ani...
înainte de a mă fi născut,
doream să exist;
pe urmă, am dorit să apari şi tu
şi să vii lângă mine!
Acum nu-mi mai doresc altceva,
decât să las eternităţii
o părticică din noi,
cât să ajungă...
doar o mie de ani!

poezie de Iulia Mirancea (29 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parca e o scena desprinsa din filmul "Undeva, candva" cu rolurile inversate: el e mai batran (cu mie de ani [...] | Citeşte tot comentariul

În cele din urmă, nu contează câţi ani ai adunat în viaţă, ci câtă viaţă ai acumulat în ani.

citat celebru din Abraham Lincoln
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După zece ani de bâjbâieli intermitente, eu am încercat un compromis în dozarea timpului unei zile din viaţa şcolarului. Patru ore copilul să fie al şcolii şi douăzeci al familiei. Din acestea din urmă, trei ore să fie rezervate temelor pentru acasă, patru pentru ajutor gospodăresc, trei pentru joc şi zece pentru odihnă.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre noi trăim în lumea exterioară şi ne identificăm (o facem de la trei ani) cu imaginea noastră din oglindă. Suntem cei care suntem. Când spunem "eu" ducem arătătorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecţie şi, dacă ne căutăm conştient propria noastră fiinţă, o facem nu către interior, ci spre suprafaţa mereu schimbătoare şi colorată a vieţii, ca un alergător care ar porni o cursă ţâşnind invers din startere.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!