batranul din luna

Luna

Ma uit pe cer,
Si vad o luna,
Zambesc si sper,
Sa-mi spuna buna,

Ca eu o-ntreb mereu,
Ce faci stralucind,
Pe cerul meu,
Si-n gandul meu stiind,

Ca niciodata nu-mi va vorbi,
Ca doar e luna... nu altcineva...,
Ea doar ochii mi va orbi,

Dar susotind aud ceva,
Ce vei auzi si tu candva,
Cauta-mi Soarele,
Ca mi-e greu intre Stele...

Si de-o vezi pe jumatate,

[...] Citeşte tot

poezie de Teodoresu Dorin
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul parc

Bătrânul parc a prins iar viaţă,
Un vânt firav îi joacă-n plete,
Miresme-adie să te-mbete,
Pasteluri calde te răsfaţă.

Castanii ninşi de vreme-n tâmple
Învăluiesc vechea alee,
Scântei gingaşe de-azalee
Sortesc iubiri să se întâmple

O veveriţă năzdrăvană
Cu ochi de onix se alintă,
Priveşte-apoi culcuşu-i ţintă
Şi ia-n lăbuţe o castană.

După un puşti râzând în soare
Cu greu bunicu-abia se ţine
Şi zice-n glumă către sine:
- Îţi mulţumesc, pentru plimbare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de Ioan Gelu Crişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul visa

că încă e tânăr şi doarme
într-un lagăr de prizonieri
sau într-o închisoare
totul e confuz
visul era cel mai real lucru
pe care bătrânul îl mai ştia
trecea pe lângă măslinii
cu frunze uscate se înălţau
de lângă trupurile puhave
de care se împiedicau
pe grohotiş şi rahatul de capră
uscat şi piese de artilerie
aruncate în dezordine alături
de tunarii sfârtecaţi în joacă
de destinul pe care îl jucase
la pariuri înainte de atac
toţi au mizat că vor muri
la amiază sau cel târziu
până diseară şi fiecare a pus
bănuţii în acel joc din visul lui

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul şi sarea

chiar dacă ai pescuit în – tinere –
apele noastre teritoriale, nu
pune sare pe peşte! – tensiunea
superficială a sângelui va lucra... va
face din inima ta
o sferă aproape perfectă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele trauler negru

Cel mai bun trauler cu care-am înfruntat valurile bubuitoare,
– O, ce fericire, Doamne, ce fericire –
A fost un trauler negru c-un echipaj dornic de-a fi mereu pe mare –
Cântaţi, mardeiaşii mei, hai, să-începă păruiala.

Era acolo un diavol bătrân cu nasul spart
– O, ce fericire, Doamne, ce fericire –
Era trecut de-optzeci de ani. Era perechea mea de cart –
Dar, cântaţi, mardeiaşii mei, hai, să-începă păruiala.

Naufragiase-n martie, anul trecut, într-un ghem de furtuni polare
– O, ce fericire, Doamne, ce fericire –
L-am întrebat bătrânul schilod dacă gerul îl muşcase de picioare –
Cântaţi, mardeiaşii mei, hai, să-ncepă păruiala.

Şi bătrânul diavol (ani, avea cel puţin nouăzeci)
– O, ce fericire, Doamne, ce fericire –
A zbierat, "O, erau calde ca o felie de pâine arsă, nicidecum reci" –
Hei, cântaţi, mardeiaşii mei, hai, să-începă păruiala.

[...] Citeşte tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte cu lună (peisaj)

Va fi şi luna.
Deja
puţin chiar este.
Dar, iat-o, plină atârnând în văzduh,
peste creste.
Probabil, astfel dumnezeu răscoleşte
cu o minunată
linguriţă de argint
în a stelelor zeamă de peşte.

poezie clasică de Vladimir Maiakovski, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

- Lună mare, fermecată,
Vino, spune-mi o poveste,
O poveste minunată
Din Palatele Celeste.

Oare ai văzut vreodată
Cine locuieşte-n ele
Şi aruncă ziua toată
Cu comete şi cu stele?

Ştii cine-a făcut Pământul
Şi-acest mare Univers?
La-nceput a fost Cuvântul
Ce-a pornit al lumii mers?

Luna mi-a răspuns şoptit
- Haide, dormi, că somnu-i sfânt;
Chiar şi eu, necontenit,
Sunt legată de Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când luna

Când luna şi femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele şi întreaga maşinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârşit adevărul definitiv.

poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu v-am iubit

Mi-a spus bătrânul Jumătate
De şarpe te fereşti din spate,
De prost ferea din orice parte,
Eu v-am iubit, dar ce folos,
Când se iveşte-un ticălos?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!