aidoma

Sunt blocată

sunt blocată pe urmele tale
pe distanţa ta pasageră nelămurită
adun haotic cuvintele galbene
din care luna lipseşte

mirosul dulceag de noapte ameţeşte aerul
oraşul s-a închis devreme
se pluteşte încins
deşirat
printre frunzele foşnitoare şi vânt

frigul suspendat se trezeşte pe umărul meu
mă risipesc în forme infernale
într-un loc fără lume
sunt aidoma unui amestec de viu
recunoscut de arbori şi de pietre

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul care curge spre apus

La poalele acestui deal
rădăcinele scurte-ale orhideeii sunt înmuiate-n râu,
cărarea nisipoasă drintre pini este foarte curată, fără noroi;
în ploaia fină-a serii, cucii cântă,
cine spune că nimeni nu mai poate fi iarăşi tânăr?
Până şi râul din faţa uşii curge spre apus –
de ce n-ar putea un om cu părul alb cânta dimineaţa aidoma unui cocoş tânăr?

poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aproape că mor
deşi
nu ştiu cum e să mor
de-atâta frumuseţe
îţi spun ţie
stâncă rămasă
ce îmi veghezi somnul
ţie îţi spun
ca şi cum am fi
două bune prietene
una cu gâtul prea lung
ce visează în ape adânci
şi eu
o altfel de fiinţă
cu gâtul retezat de eşafod
în adâncuri de sare şi cimbru
din cer
ţie îţi spun
piatră
eu n-o să mor niciodată

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorul Nicias afirma clar şi faptul că a lua un subiect de o oarecare amplitudine nu este un detaliu de nebăgat în seamă al artei picturii, şi că arta nu trebuie îmbucătăţită în părţi mici ca păsări şi flori, ci consacrată compoziţiilor cu bătălii de cavalerie sau navale. Credea deci că subiectul însuşi era parte constitutivă a artei picturii, aidoma miturilor pentru poeţi. În consecinţă nu este de mirare dacă şi în arta cuvântului stilul elevat rezultă din expunerea unor fapte demne de toată atenţia.

Demetrios în Despre stil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Copleşit de nelinişti
un somn,
şi-un dor de somn,
mă mistuie-ncontinuu,
în acest adânc de codru
atât de bântuit de fiare.

Treaz sunt, oare,
sau adormit?

... Treaz sunt totuşi,
căci în plină toamnă,
umblu şi mă pierd
în codrul desfrunzit,
însoţit doar de foşnetul
multor temeri,
aidoma freamătului
frunzelor uscate
răvăşite de paşii mei
îndreptându-se spre nicăieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă închide-n amintire!

Dacă nu mă mai cauţi,
Nici florile nu vor avea viaţă.
Nici visul nu se prinde aidoma luminii,
Nu mă închide-n amintire!
Noi suntem un destin comun,
Nu încerca să-mi ştergi,
Frumuseţea atingerii divine.

Eu am să plec cu fiecare pată de lumină,
Acolo unde nu voi mai putea să pierd,
Sărutul unei nopţi stelare,
Când tu eşti marea mea speranţă,
Când tu eşti visul meu de-o viaţă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru funeraliile marinarilor

Aşadar, noi încredinţăm acest trup abisului mării
pentru a fi supus descompunerii
întru căutarea învierii
(când marea-şi va dezgropa toţi morţii); *
când se va înstăpâni viaţa lumii de-apoi,
prin Domnul nostru Isus Hristos,
când trupul nostru netrebnic
va deveni aidoma cu trupul Lui luminos;
o lucrare atotputernică
prin care El îşi poate supune toate lucrurile.

* "Când marea-şi va dezgropa toţi morţii." Apocalipsa 20:13

poezie de Cartea de rugăciuni obşteşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorile

Femeia care-a îmbătrânit
Şi ştie că dorinţa trebuie să moară,
Dar care nu renunţă la iubire,
Aude-un croncănit de cioară.

Ea este-un lujer uscat, lemnos,
Buruiană refuzată de coasă-, amară.
Râsetele inimii pentru ea vor fi
Doar nişte croncăneli de cioară,

Alunecând prin aer şi-având acelaşi timbru
Peste ceea ce-i sterp sau ceea ce poartă rod,
Aidoma primăvara sau atunci când, geroasă,
Iarna arde şi-îngheaţă al câmpurilor glod.

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel îndrăgostit

Cel îndrăgostit temelnic,
Doarme numai pe apucate
În rest trăieşte cu insomnia,
Alteori el îşi poartă haloul,
Aidoma lunii în vogă prin ceaţă
Ca să-şi dezvolte nimbul în zori,
Dimineaţa el apare transpus
Cu cearcăne la persoana întâi
În proporţie de unu la unu,
Iubirea lui se poartă şi ea cu aură
După modelul soarelui la zenit,
Aşa deghizată euforic transcende
În caz extrem de forţă expansivă
Iubirea lui tinde să devină quasar,
Atunci trăieşte prezentul înflăcărat
Atingând sus maximul de lumină.

poezie de David Boia (2 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt, cuvinte

Să nu crezi în cuvinte care ţipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!

Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!

Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!

Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede şi-n mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!