adevarat

Iluzie

Spune-mi că mă iubeşti
şi voi avea aripi,
minte-mă
şi-am să încerc zborul.
Dacă este adevărat
voi zbura cu aripi de foc
în adâncimi necunoscute
încă de mine.
Spune-mi că vom zbura
cândva împreună
şi voi fi fericit
ridicându-mă
din adâncuri pe lună;
dar să nu-mi spui
că eşti doar iluzie
şi nu putem zbura,
că mă voi prăbuşi
într-o mare
de speranţe ucise

poezie de Costel Pîrlogea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins pe canapea, priveam tavanul

Să fie un gând trecător, sau poziţia din care
privesc universul este ideală pentru meditaţie?
În orice caz, ce-i drept rămâne drept,
ce-i strâmb se poate îndrepta şi tot aşa
până în sufletul meu murdar un bec va licări
de câteva ori, apoi se va sparge ca şi cum
nimic nu este mai adevărat.

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de otravă

Otrăvuri multe lumea rea,
A născocit în mod ingrat
Chiar pentru marele-mpărat,
Ce ştim c-Augustus se numea
Şi Borgia, prin caznă grea,
Pe mulţi i-ar fi "canonizat"
Ca papă, e adevărat,
La otrăvit se pricepea
Azi replică otrava are,
Ea se numeşte poluare
Mai sunt şi "euri", la erori
Ne-mping, căci viaţa nu e sacră
Pe când la unele nurori,
Otrava se numeşte soacră.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spinul de peşte

mă chinui cu el de ieri
seara era un spin seri
os de peşte
te paşte moartea fără să vrei
mă zgârie şi-n podul palmei
şi era aşa de bun
carnea dulce cu spinii mari
uşor de scos spinul
de peşte de peşte adevărat
trebuie să-l scot din carnea mea
carnea lui răzbunată de răz
bunătorul ţepos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amuzante

Gata cu pălăvrăgeala,
Că de mâine începe şcoala.
Cine nu este pregătit,
Nicidecum nu va fi scutit.

Nu ştiu dacă-i amuzant,
Dar nu cred că e stresant,
Să te bucuri de vacanţă,
Chiar şi la o zi distanţă.

E adevărat că distanţa-i mică,
Şi vacanţa nu a fost deloc ''pitică''.
Dar, să ne bucurăm de prezent,
Să profităm de acest moment!

Ca o amuzantă încheiere,
Vă invit la un butoi cu bere.
Când cu toţii ne adunăm...
Şi marele nostru salar îl luăm.

poezie de Ovidiu Kerekes (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extemporal

Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situaţie la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existenţa
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veşnici şi sacri.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, ştiam un cântec încântător

Cândva, ştiam un cântec încântător,
– E adevărul adevărat, credeţi-mă –
Erau toate păsările la un loc,
Le ţineam într-un colivie;
Când am deschis uşiţa,
O, Doamne! Şi-au luat zborul.

Am strigat, "Veniţi înapoi micuţe gânduri!"
Dar ele doar au izbucnit în râs.
Şi-au continuat zborul
Până când au devenit nisip
Aruncat între mine şi cer.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu lacrimi în ochi...

Uneori aş vrea
să mă descarc
de toate gândurile
negative,
să spun cuiva
tot ce simt,
dar mi-e frică
că nimeni
nu va înţelege
durerea mea,
viaţa mea.
Sunt oameni care
te fac să plângi
şi oameni care
te fac să râzi.
Este nevoie de cineva
cu adevărat special
care te face să zâmbeşti
cu lacrimi în ochi...

poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

As vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulanem

Dacă există Ceva care devorează,
Mă voi arunca înăuntrul său, chiar dacă ar fi să ruinez lumea,
Lumea care se interpune între mine şi prăpastie,
Am s-o sfarâm în bucăţi cu blestemele mele neîntrerupte,
Îmi voi arunca braţele în jurul realităţii ei aspre,
Iar lumea va trece mută, îmbrăţişându-mă,
Ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută,
Pierind în neant; aceasta înseamnă a trăi cu adevarat.

poezie clasică de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!