a �ti pe de rost

* * *

Privesc prin timp la tot ce-a fost
O ceaţà deasă care se destramă
Eu te iubeam, aveam un rost
Iluziea c-am să te vàd - o dramă

Te caut în ceaţà, privirea-i pierdută
Eşti printre stele frumoasă rouă
Răman nemişcată, tacită redută
Timpul trecut o lacrimă şi plouă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa şi propriul trup

Uneori totul este fără rost
Şi toţi trădează,
Necătând cât de buni am fost,
Ziua este fără de amiază.

Uneori toate se rup:
Şi speranţa, şi propriul trup...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinţii uitării

Când ploile nu mai au nume,
Umbrelele n-au nici un rost
Iubesc, urăsc şi nu pot spune
Ce am simţit când tu n-ai fost.
Din mintea mea nu ai plecat,
Ţi-am construit chiar şi un palat,
Din marmură sânge şi flori,
Sa simţi şi tu uneori,
Dinţii uitării...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde Dumnezeu

Când veşnicia-şi pune salba,
De aur pur şi de safire,
Bat clopotele dinspre Alba,
A libertate şi a unire.

Cu mic, cu mare... vin românii,
Acolo, unde Dumnezeu,
Ne-a hărăzit... a fi... stăpânii
Destinului... instantaneu.

Sămânţa noastră... de milenii
A dat prezentului un rost,
De sărbătoare... şi vecernii,
Raiul acesta... e... al nost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos cuvântului

la 31 August - Ziua Limbii Române

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens şi rost existenţial formalităţii cu nume de trup trecător –
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie).

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.

mi-e sufletul o colonadă ce dă sens şi rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers

... un univers în care

cuvintele ce se preling din ochi,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totem

De n-ai fi fost
n-ar mai fi rost,
pe-acest pământ
fără un cânt,
dar ai trecut
ca un tribut,
ai amprentat
un habitat,
cu glasul tău
ne-ai scos din hău
stând în balans
cu al tău dans
şi ne-ai prescris
cu love and peace!...
un bun concept,
fiind pe drept
ere întregi
rege-ntre regi!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În doi

Trăim in două lumi
Ce ne despart
Ca două jumătăţi de măr
Una spre soare
Alta spre copac
In jumatatea coaptă
Dulceaţa se adună
In jumătatea crudă
Rămâne veşnic umbră
Când bruma toamnei vine
Si cade pe amândouă
Ce rost mai are
Sa tai un măr in două

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de zi

Tu nu mă vezi, ei nu mă văd,
Ascuns în negura uitării.
Cântec se aude-n depărtare,
Cântec de dor si jale.

Pe-o bancă stau eu aşezat
Cu faţa mea în pumni plecat
Si plâng zilele ce au trecut,
Cum curge apa lin pe Prut.

Mă gândesc să zăbovesc,
Ori la drum să mă pornesc?
Zilele-au trecut cu rost.
Asta e, tot ce a fost!

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte câine

Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
şi cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu

Foarte pasăre am vrut
să-ţi adorm doar peste scut
lepădat şi început
de numai ce m-a durut

Foarte om poate-aş fi fost
dacă-aş fi ştiut vreun rost
ce este în tine os
şi ce este roşu-n, roz.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn basarabean

În codri 'nalţi de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie – prinos de Spirit şi Transfigurare,
Logos şi Lacrimă, Rost şi Lumină...
Gură de Rai şi sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde şi Har,
Leagăn de aur, cu sânge şi miere,
Câini fioroşi hămăiesc din nou la hotar...

Matcă statornică în substanţă şi formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolşevicul nu-i om în care să crezi.

În Bălţi, la Lăpuşna, Cahul şi Tighina,
Din nou, graiul ţării îşi plânge destinul,
Între Prut şi Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul şi Pâinea, şi Vinul...

La Bucureşti, se înfiază jivine,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!