Epigrame despre Privind soarele ďż˝n fata, pagina 13

Către scena cu reclamă,
Privind, ziceau unii:
"Adevărul îl proclamă
Ţâncii şi nebunii..."

Cum lingea căpriţa sare,
Se gândi privind mirată
Codrul nins, fără culoare:
"Ah, ce lume nesărată!"

epigramă de Alexandra Dogaru (11 martie 2017)
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu, vă spun pe cuvânt,
Parc-a intrat în pământ.
În schimbul ei, vă ofer
S-o luaţi pe cea... de pe cer.

Cu privirea de-l străpung
Într-un sens, văd Câmpulung,
Dar privind încrucişat,
Pot să jur că-i Câmpulat!

Privind de sus, infatuată stai,
Îi faci pe mulţi să se încaiere,
Şi-ţi dai, cu aroganţă, aere...
cu-n evantai.

Ce spun acuma nu sunt teze
Privind iubirea omenească:
Cei ce trăiesc, făr'să viseze,
Există fără să trăiască!

Doi bătrânei privind în zare,
Pe rând, ei îşi împart suspine:
"Copiii sunt în depărtare,
Dar pensia de ce nu vine?"

În catalog privind, la o adică,
Mai pot vedea, cu ochii mei atenţi,
Că profesorii au o leafă mică,
Iar guvernanţii iar sunt corigenţi.

Priveai extaziat la şevalet,
Executaseşi autoportret;
Dar mulţi şopteau, privind acea figură:
- Aşa mai zic şi eu... caricatură!

- De ce tot spui să aşteptăm?
(O-ntreb privind cu ochi de câine)
- Azi, dragă, doar ne sărutăm!
Hai să vedem ce zi e mâine!

<< < Pagina 13 >

Privind soarele ďż˝n fata