GRI

Simfonie în gri major

În marea ca o cupă vastă plină cu-argint viu
se-oglindeşte tabla cerului zincată;
în depărtare stoluri mari de păsări, pistrui
spărgând lustrul fundalului gri pal.

Soarele, un ciob de sticlă rotund şi-opac,
urcă spre zenit cu pas de om infirm;
la umbră, briza mării-abia respiră, având
pernă clarinetele ei negre.

Valurile-şi mişcă burţile de plumb
şi parcă oftează pe sub dane.
Stând pe un cablu îşi fumează pipa
un marinar, visând la ţărmurile
altor ţări, departe,-n ceţuri străvezii.

E bătrân, un lup de mare. Razele fierbinţi
ale Braziliei i-au ars faţa, toată numai riduri.
Amarnicele taifunuri din estul îndepărtatei Chine
l-au văzut bând gin în mijlocul vâltorilor şi-a pulberii saline.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm final

O gheară
De fiară
M'omoară
'Ntr-o seară

Stop ritmul,
Truditul,
Cuţitul...
Sfârşitul

Zadarnic
Să n-abdic
Cred tainic...
Tic, tac, tic,

Ti... Ce smog
Abulic drog,
Năluci stog
Necrolog

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e lună

nu ştiu să descriu o femeie
poate am întâlnit-o
în oraşul cu străzile vechi
nu ştiu
dacă iarba ce creşte
ca o fetiţă printre pietrele gri
ale pavajului poate
nu ştiu
să ne lege la ochi să ne spună
de ce ne iubim şi de ce
nu e lună, nu e

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atacul de panglică

în ziua în care pământul
s-a cutremurat
şi inima panglicarului: el
a simţit o frac-tură
chiar un a-tac
de panglică (?!) fluturândă în trei
culori în anul o
sută de la facerea blocului gri
însemnat cu o co-cardă tri
coloră şi ea
inima panglicarului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

stăm faţă în faţă
ca două culori
ca două cruci

una prea gri
alta obositor de albă

între noi
pământul miroase
a fân şi flori de pădure
a frici

braţele tale de mic picasso
desenează un coş rupt
din cleştarul răbdării

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când cineva se simte "melancolic", acea persoană nu se gândeşte la un albastru aprins sau cald, ci este aproape conştientă de prezenţa unui gri şters care bate în albastru. Iar prezenţa unei asemenea culori în jurul cuiva produce depresii.

Swami Panchadasi în Aura umană
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste-al timpului astâmpăr

Ce mi-s nori zăcuţi pe umeri şi potop de gri în ochi,
Inculpări cu care iarna cearcă-a-ncătuşa răbdarea,
Cu un dor nebun de soare secer recele-i deochi,
Cu un curcubeu în floare îi acopăr disperarea.

Arogante, noi cărări cer, în tălpi, adăpostire,
Când în oase geme-astâmpăr, apatia a-mi trezi
Şi o noapte ascuţită îmi vrea somnul vămuire
Pentru îndoit frământul, ce mă fierbe-a dezrobi.

Dar deznod clipei aripa, strivind oase ruginite
Grijilor, ce nopţi adastă cu, al insomniei, rost,
Ca o barcă norocoasă, sparg plămezile ispite
Şi la ţărmul de cuvinte ancorez în adăpost.

Melancolică-s pe timpul ce îmi uită rugăciune,
Iert al rătăcirii spor, binecuvântând speranţa,
Din metafore împletesc scară până la minune,
Denigrată de regrete, urc în vis cu siguranţa...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îţi ieşeau doar tălpile
de sub rochia lungă de casă
de-un gri albăstrui

citeai

eu te priveam în oglinzile mari ale dulapului
şi fumam

era soare
o lumină aproape portocalie
se strecura
printre florile de la fereastră
şi tăcerea

a
da
tăcerea din care puteai tăia felii

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ARMURA

M-agăţ de clipă, visul
nechează,
noapte-şopârlă,
coadă de rază...

Nori mă ajung,
gri mă străpung,
raza mi-o fură,

unde e, Doamne,
promisa armură?

-În cerul pe care
încerci să-l atingi,
în nourii care
te-nvaţă să ningi.

poezie de N. Petrescu-Redi din Prin jar şi brumă (2017)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire la bord de realitate

... parcă se făcuse gri din negru,
aşa precum oţelul mat
ce lasă gust metalic gurii
şi ochilor un pic de usturime,
când visul destrămat dintr-un integru,
mă lasă singur, gând şi pat,
ieşit din mrejele onirice de aventuri,
doar amintire.. Tu, în întregime...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!