Poezii despre ïżœndoiala de sine, pagina 13
Te-aștept lângă o șină
Te-aștept să vii, iubito, la marea întâlnire,
Te-aștept lângă o șină de tren provincial,
O să ne recunoaștem, pesemne, din privire,
Printr-un instinct anume din regnul animal.
Și-n plus față de-aceasta, vom fi doar noi acolo.
Atâta eu cu tine. De când nu ne-am văzut?
Sau poate niciodată și-o să vorbim tremólo
Despre-o copilărie ce doar ni s-a părut.
Nu cred c-o să te superi dac-o vom lua pe șină
Ținându-ne de mână ca doi copii maturi;
Vei fi într-o rochiță ușoară și senină,
Voi fi într-o cămașă, vom fi aproape puri.
Va mirosi catranul a niște căi ferate,
Noi doi, desculți pe șine, râzând ne-om depărta,
Sălbaticele brize prin plete ni s-or zbate,
Prin noi vor trece trenuri și nu ne va păsa.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încrederea în sine
Omul sie-și este stea; sufletul ce poate
Face ca un om cinstit să fie și perfect
Va porunci luminii, influenței, sorții;
Nimic nu-i pentru el prea grabnic sau târziu
Faptele ne sunt îngeri, buni sau răi,
Fatale umbre care ne urmează.
poezie celebră de Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Mihoci Manuela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavă de misconcepții
ne supunem nehotărârii.
ne aruncăm în abisuri paralele,
în linii curbe, desfrânate-
o călătorie a neajunsului.
noi suntem roțile târâte pe șine obosite,
noi suntem mecanica și legea anti-atracției.
tu rămâi oare antitotalul din dragostea mea?
it depends on who i'm gonna be tomorrow.
poezie de Iulia Ivancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar dus...
mă simt ca două șine pe care
se aleargă și
nu se ajunge nicăieri
mi-am cumpărat și bilet
doar dus...
în rucsacul de pe spatele încovoiat
am pus o fotografie
un fir de busuioc și
puțin din singurătate
pe lângă mine trece o umbră
o salut dar nu-mi zice nimic
oare, nu mă recunoaște?
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport de complezență
Minciuna prințe ne demască
Aici se moare în tăcere
Fiecare om devine-o mască
Râzând de propria-i durere
N-ai să duci la cap nici o anchetă
Interesul are mâna lungă
Cu bănuții strânși din câte-o chetă
Pe răboj mai tragem câte-o dungă
Cei mai mari o duc întruna bine
Oricine-ar fi în vârful piramidei
Lăcomia-și trage pentru sine
Partea din strădania omidei
Vei pleca-ntocmind doar un raport
Și trăgând de păr niște concluzii
Businessul rămâne doar un sport
Zarurile - la cheremul muzii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea ușor se rătăcește
La vorbirile deșarte.
Și de nu se odihnește
Mila păcii întru noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă și război.
Iar când nu ne dăm silința
Spre cunoașterea de sine,
Cântărim mai totdeauna
Numai faptele străine.
poezie de Sfântul Ioan Iacob
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prospect
Promovează culori
cu tentă optimistă
ca să ai acces mereu
valori de renume
promovează unda verde
ca să liberă trecere
în fiecare moment
să intri ne stingherit
pe strada succesului
la destinația izbânzii
sigure despre sine.
poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependență
Această dependență a umbrei de lumină
e chiar foarte jenantă
numai noaptea
își mai poate permite
o oarecare libertate
reușind chiar să-și râdă
de strălucirea întâmplătoare
sau de paloarea lunii
tot ce e de sine stătător
propriile împotriviri își învinge.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
This is what I'm controlling
nu vreau să tremur dar nu este nimic
din ce pot controla
tramvaiele alunecă pe șine în mintea mea
sunt așezată pe scaunul de la geam
văd soarele ca pe un arbore gigant lăsându-și crengile în jos
până atinge pământul acesta mustind de beton
îmi ating pieptul
în care alveolele și sacii respiratori se contractă
de parcă ar fi plini de otravă
mă agăț de crengile soarelui / o dată pe lună
ce nevoie este de respirație/ îmi așez în ordine caietele / pixul / laptopul
acum poți să înfigi cuțitul în creierele noastre electronice
nimic nu se va întâmpla
spui: "this is what I'm controlling"
și de fapt știi că nu controlezi nimic
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toată fericirea din lume
Izvorăște dintr-un suflet altruist,
Și toată nefericirea,
Din dragostea de sine.
La ce bun atâtea vorbe?
Prostul urmărește propriul interes
Și Buddha se dedică interesului semenilor
Trăiește tu însuți diferența!
poezie de Jean-Francois Revel din Călugărul și filozoful (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!