�ndoiala de sine

Frescă

Adâncurile mării se miră,
Fluvii şi valuri se minunează,
Câmpii şi colnice stau surprinse,
Dealuri şi măguri rămân uluite,
Munţi şi piscuri privesc înmărmuriţi,
Meteori şi planete roiesc în extaz,
Galaxiile se prind în hora uimite,
Universul tresare uluit aievea,
Oamenii se crucesc cu privirea
Cu toţii de panorama în sine.

poezie de David Boia (16 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, ea se uită-n mine

Pierit şi cu moartea fluturând
aidoma unui grajd părăsit de armăsari
puţind de sângele uscat
al animalelor privirii ei,
vai mie, sunt
o biată oglindă de carne
în care ea
îşi piaptănă părul;
în care ea
îşi drege chipul;
în care ea
se vede pe sine
pentru altcineva.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul lui Narcis

Devorat de înfocarea unor negre năzuinţi,
Prinţul Narcis se-nchisese în palatul cu oglinzi,
Unde chipul îi răsare surâzând de mii de ori
Din firide şi chenare, într-o mare de culori
Ce glosează-n monologuri de iluzii infinite
Prin culoarele-nnodate, pe faţete lustruite,
Pe ovale argintate, încrustate-n arhitrave,
Pe boltirile convexe, pe boltirile concave,
În caleidoscoape care îşi desfac precum o floare
Din nuclee de-ntuneric simetrii ameţitoare,
Sau în marile saloane, sferice, poligonale,
Proiectate să sporească spuza chipurilor sale.

Şi când intră-n orice sală, ea la viaţă se trezeşte,
Frumuseţea-n ape limpezi i-o descântă, i-o răpeşte,
Pasul i-l înregistrează ca un ac de metronom,
Chiar şi sticla parcă bate cu o inimă de om.

Dar în ciuda cestor lucruri, el era nefericit,
Voluptatea devenindu-i un calvar nemărginit,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenţă

Această dependenţă a umbrei de lumină
e chiar foarte jenantă
numai noaptea
îşi mai poate permite
o oarecare libertate
reuşind chiar să-şi râdă
de strălucirea întâmplătoare
sau de paloarea lunii
tot ce e de sine stătător
propriile împotriviri îşi învinge.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

This is what I'm controlling

nu vreau să tremur dar nu este nimic
din ce pot controla
tramvaiele alunecă pe şine în mintea mea
sunt aşezată pe scaunul de la geam

văd soarele ca pe un arbore gigant lăsându-şi crengile în jos
până atinge pământul acesta mustind de beton
îmi ating pieptul
în care alveolele şi sacii respiratori se contractă

de parcă ar fi plini de otravă

mă agăţ de crengile soarelui / o dată pe lună
ce nevoie este de respiraţie/ îmi aşez în ordine caietele / pixul / laptopul

acum poţi să înfigi cuţitul în creierele noastre electronice
nimic nu se va întâmpla

spui: "this is what I'm controlling"
şi de fapt ştii că nu controlezi nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca

Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îţi strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realităţii mele
E dosul întors al măştii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu de vis şi de dimineaţă

printre rămurelele privirii iar
somnorosul scrib şi... păsărar
închide sau deschide colivia cu cheia

visului depărtat (?!) - se aşteaptă să cadă în fine

în admiraţie convulsivă, din clipă
în clipă, un cioc o aripă o stare în alb
astru de ne-vindecare de sine...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dus...

mă simt ca două şine pe care
se aleargă şi
nu se ajunge nicăieri
mi-am cumpărat şi bilet
doar dus...
în rucsacul de pe spatele încovoiat
am pus o fotografie
un fir de busuioc şi
puţin din singurătate

pe lângă mine trece o umbră
o salut dar nu-mi zice nimic

oare, nu mă recunoaşte?

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea uşor se rătăceşte
La vorbirile deşarte.

Şi de nu se odihneşte
Mila păcii întru noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă şi război.

Iar când nu ne dăm silinţa
Spre cunoaşterea de sine,
Cântărim mai totdeauna
Numai faptele străine.

poezie de Sfântul Ioan Iacob
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul

De mână el m-a dus pe mine
La tufa de roş trandafir,
Secretul l-a ţinut la sine,
Dar mie el mi-a dat un fir.

Atuncea eu nu l-am rugat
Să îmi dezvăluie misterul,
Parfumul florii m-a-mbătat,
Lui să-i văd chipul era cerul.

poezie de Ralph Hodgson din The Mystery And Other Poems (1913), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slabă traducere; aşa se întâmplă când un amator se apucă de tradus cu Google Translator. Având în vedere că traducerile [...] | Citeşte tot comentariul