Poezii despre nu mai pune la suflet, pagina 13
Glossă pentru cea mai bună mamă (mama mea)
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Și mamă, oricât mi-aș dori,
Mai mult nu te-aș putea iubi.
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al Domnului și-al tău, socot...
Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Pe toate ți le-aș dărui.
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Copac prin tine-nmuguresc.
Sunt ploi de flori, măicuța mea,
Eu sunt doar pulbere de stea.
Sărut pasului tău lucirea,
Căci tu ești mamă, fericirea.
Ești visul, leagănul în care,
Găsi-voi veșnic alinare.
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Ești ceru-n care mă privesc
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre nuntă
- poezii despre mamă
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Maria și Măriuca
Maria era mămica, iar ce mică Măriuca.
Maria văduvă de soț, Măriuca fără tată.
Au rămas să se descurce, fără nici un ajutor,
Viața grea să o înfrunte, în lumea asta cu dor.
În căsuța lor săracă aveau viață chinuită,
Niciodată vizitate, de lumea dezlănțuită.
Uitase lumea de ele. Nimeni nu-și mai amintea
Că sub cerul plin cu stele, viața încet se stingea.
Trece vara călduroasă, vremea este tot mai rece,
Vine iarna viscoloasă, vântul prin șindrilă trece.
Tot mai tristă este mama, la fetiță se gândește.
De un timp a luat seama, că fata se-îmbolnăvește.
Ce să facă biata mamă? Cum s-o ferească de boală?
Pune capul să se culce, dar nu poate să adoarmă.
Sufletul i se-întristează când o aude gemând.
Lângă capul ei veghează și o mângâie oftând.
Se ridică, face cruce, la icoană iute-aleargă,
Ochii către ceruri duce, pentru copilă se roagă.
Slăbită, fără putere, în genunchi, cu voce tare,
Tatălui din cer îi cere, fetei să dea alinare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre ajutor, poezii despre sărăcie, poezii despre somn, poezii despre dorințe sau poezii despre boală
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre meșteri
- poezii despre știri
- poezii despre vulcani
- poezii despre urși polari
- poezii despre tragedie
- poezii despre tipografie
- poezii despre tezaur
- poezii despre testament
- poezii despre suprarealism
Festum fatuorum
- Zaruri pe masă și vinul în cupe!
Cu voce hârștită, Prințul irupe.
E trist, e murdar, obosit și-nfuriat,
De oastea dușmană-i rănit și speriat.
- Și-un preot mai vreau! Din sutana jegoasă,
Sfetnicu-ndată pune pe masă
Cutia de zaruri și-o cană cu vin,
Sperând ca descântul să-i scape de chin.
Se-nchină în grabă, icoana privește,
Fecioara îi pare că ochii-și ferește.
Sleit e de rugă, dușmanii-s la porți,
Iar curtea cetății e plină de morți.
- Întoarce-le popă! Îi strigă în grabă,
Și peste o clipă pe cleric întreabă:
E rost de speranță ca festum fatuorum
Puterea să-ntoarcă-n ostașii din forum?
Căci prea sunt sfârșiți de luptă și foame,
De-abia se mai țin lâng-a cailor coame.
- Nu-s semne pe masă că cerul ne-ajută!
Aruncă prelatu-nspre obștea tăcută.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre armată, poezii despre tăcere, poezii despre poduri, poezii despre icoane, poezii despre dușmănie, poezii despre cai sau poezii despre prieteni și dușmani
Moartea lebedei negre
Moartea lebedei negre
E ger și totu-i înghețat.
Zăpada, năvălind în valuri
Peste colibele din micul sat,
Acoperindu-le în sus de geamuri.
În margine de sat, într-o văioagă,
Sub pătura albită de omăt,
Îngenuchiați, stau trei copii. Se roagă.
Părinții, să-i aducă îndărăt.
Sunt două fete mici. Și-un frate,
Mai răsărit ca ele cu un cot,
Răspunzător de viața lor în toate,
Căci singuri, ei trăiesc așa cum pot.
E foamete și multă suferință,
În vatra stinsă de bordei.
De mult e iarnă, și-i cu neputință,
Și hrană nu-i, de unde să mai iei.
Sunt nemâncați de multă vreme,
Nici lumânare la icoană, nu-i!
[...] Citește tot
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (17 decembrie 2018)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre lebede, poezii despre gheață, poezii despre copilărie sau poezii despre zăpadă
Din dragoste pentru copil
Văd ceva în depărtare
Care aleargă-n disperare,
Spre nu știu unde și de ce
Pe vreme nemiloasă, rece.
Norii furioși împroașcă
Pământul cu ploaie rece.
Fantasma cu greu înoată
Prin apa ce stă s-o înece.
Nu e fantasmă, e o mamă,
Femeie cu pielea albă,
Cu suflet negru de mânie
Și urlete de furie.
Toate astea se întâmplă
Din dragoste pentru copii,
Care-i mare, cât o stâncă,
Cât ceru-acoperă câmpii.
O mamă care e în stare
Să facă moarte de om.
Să-și înfigă a sale gheare
Ca drujba când taie pom.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie sau poezii despre mulțumire
Călătorul obosit și însetat
Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea;
Prin frunze că ne-am iubi: și din pom frunze-ar cădea,
Dar timpul are primăvară, cu flori frumos mirositoare
Să tot îți pierzi vremea pe-afară, țopa țop, din floare-n floare.
Bate-un vânt călduț de vară, și eu văd un călător
Se grăbește, este seară, este scumpul cititor,
Pare obosit, agale, dar pășește mai departe
A parcurs o lungă cale, citindu-mi această carte.
Acum bate la portiță, a văzut lumină-n casă
A văzut că am guriță, și am vocea foarte groasă;
-Așadar, este bărbat, este-n casă, nu greșesc
Și mai tare am să bat, să iasă, să îi vorbesc.
-Cine bate, cine bate, cine bate-n poartă tare,
Intră, că am descuiate, și-ncuiate și se pare?
-Nu vă supărați, sunt eu, sunt un simplu călător
Sunt trimis de Dumnezeu, sunt bolnav, și simt că mor.
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache (7 aprilie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre papagali, poezii despre lene, poezii despre lectură sau poezii despre flori
Glossă celui care moare
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând.
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ.
Viața-i decât copac cu flori... rodește... și-n tăcere
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere.
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Și sufletu-și păzește trupul la căpătâi arzând
Și clipa tremură-n oglindă. Coboară Duhul Sfânt.
Îți pregătești de-nmormântare gândul abia ivit
Te doare-o clipă viața toată și chipul ți-e cernit.
E doliu-n suflete și-n casă... Ce rost strigarea ta?!
Și plâns și lacrimă și clopot, curând tu vei lăsa.
E-o lume, iată,-n transformare, tu zid vei fii mereu,
Etern rămas în nemișcare, mucegăit și greu.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând,
Îți curge-o lacrimă în suflet... Pleca-vei în curând.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre gânduri sau poezii despre ninsoare
Găleata... părăsită
(Ioan 4,28)
Pe când mă hrăneam odată cu Cuvântul din Scriptură,
M-am ales - cum e normalul - cu bogată-nvățătură.
Și pentru că nu se cade să țin numai pentru mine,
Am păstrat, iubite suflet, din belșug și pentru tine.
Așadar, citeam cum Domnul, fiind în călătorie,
Ostenit de-atâta soare și nisipul din pustie,
S-a oprit lângă-o fântână, ca să Se mai odihnească,
Și găsind puțină umbră dorea să Se răcorească.
Dar să nu uităm un lucru când citim Sfânta Scriptură:
Nu e scris nimic într-însa ca vorbe de umplutură.
Și de-asemeni să se știe că în viața lui Hristos,
Când trăia și El în carne la un fel cu noi de jos,
Chiar foamea și oboseala îi erau subordonate
Tatălui slăvit din ceruri, care-i dirija pe toate.
Iată-L deci acum pe Domnul, obosit lângă fântână,
Cum privește o femeie venind cu-o găleată-n mână.
Oare-I este și Lui sete și-o așteaptă pe femeie,
Ca să scoată cu găleata și să-i dea și Lui să beie?
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre apă sau poezii despre religie
În lume
Inspirată de Marele Eminescu, pe care l-am visat după ce am editat volumul "Eminescu - Simbolul Națiunii Române".
A venit în vis, era necăjit și eu nu l-am recunoscut. A rămas mirat că nu l-am putut vedea de sub suferință. A zâmbit și toată durerea s-a dat la o parte. Când a căpătat chipul său de la 19 ani, eu eram cea confuză. Nu știam ce să-i spun. M-a rugat să scriu ceva. A doua zi am scris acest poem. Versurile au venit din Cosmos, de la Domnul, de la Eminescu.
Cum din casă ai ieșit,
Tu, în lume ai pășit.
După cum rostesc poeții:
"S-a deschis cortina vieții."
Lumea-i largă și e mare,
Lumea este încăpătoare.
Primul pas făcut din prag
Este-n viață un catarg.
Cum pășești și cum gândești,
Tot așa și izbutești.
Responsabil ești doar tu
Dacă-nvingi sau dacă nu.
Te-ai născut, e dar din cer,
Dar fii ție manager
Și, așterne cât mai bine
Fiindcă bătrânețea vine,
Iar ea cere sănătate,
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre bătrânețe, poezii despre plată, poezii despre monarhie, poezii despre lactate, poezii despre țări, poezii despre înțelepciune sau poezii despre înălțime