+femeie +de +casa

Cinemascop

În podul cinematografului oamenii
se bandajau cu filme uzate şi se acopereau
cu afişe poroase.
Pământul în stare lichidă inundase casa de bilete
şi doar aventurierii mai pescuiau roci frumoase.
Pelicula subţire de oglindă
acoperea oraşul
iar florăresele
pe gladiole gigant
strigau pe la ferestrele sudate.
În cer bondarul acoperit de placentă
creştea elegant
iar din aripi
împrăştia un miros de mentă..
O femeie în oglinda pământului se cerşea.
Tata a scos un peşte din acvariu
fiindcă intrase în travaliu.
Erau terminate icrele din pasta de pix.
Am adormit cu capul pe rola de film
în care fraţii Lumiere făceau dragoste cu un tren.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, colind!

(surorii mele dragi)

De mult a căzut frunza şi bruma a căzut,
A nins şi peste sat şi casa părintească
Şi ninge-acum, de ziua-n care te-ai născut
Cu flori de gheaţă roz, în geam, să-ţi amintească;

De ai uitat cumva că încă eşti femeie,
Priveşte soarele şi luna cea batrână
Şi jarul din cămin, lumina din scânteie
Nu lăsa cupa vieţii să îţi cadă din mână.

De ziua ta, foşnesc aburii albi de iarnă
Şi dor îmi e de tine, ca de livezi de meri,
Îţi dau în dar din versuri şi ţurţuri din lucarnă
Şi steaua ce răsare, din cer, din nicăieri.

Îţi dau tot infinitul şi dragostea de soră,
Ramuri de măcieşe cu nea acoperite,
Din timpul meu îţi dau măcar o biată oră,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo

omul se smulge din neant
îşi scoate inima din piept
şi o aşază pe masă
o priveşte în ochi şi suspină
inima clipeşte şi toarce
îi arată cum să facă focul
cum să îl atingă şi cum să suporte

omul întinde mâna prin haos
găseşte sticla mov
toarnă totul într-un pahar cu picior
şi dă visele peste cap
ascultând un şlagăr la radio
se sperie
face copii într-o casă cu femeie
şi begonii în pervaz

omul îşi plimbă ochii
de jur împrejurul luminii
îi aruncă pe geam

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă Ţie, Omule Dumnezeu!

Cred în jertfa Ta, Iisuse!
Omule Dumnezeu!
Cred în suferinţele Tale omeneşti!
Cred în sfinţenia Gândului Tău!

Pe lemnul nevinovat al Crucii Tale
Sânge roşu, adevărat a curs.
Piroanele acelea reci de fier,
Corpul Tău omenesc l-au străpuns.

Iar cei ce Te-au vândut atunci,
Continuă şi azi să Te vândă,
În Casa Ta au revenit negustorii,
Ei aur fac, din crunta Ta osândă.

Scot bani din jertfa Ta,
Deşi spun că luptă cu cel rău!
Doamne, atâtea suflete goale,
Sunt pline de Numele Tău!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină şi pură iubito
te frângeai între gânduri, eu păşeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăştia mă omoară, nu mă lasă
şi dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am ştiut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în şir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colţuri

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dragostea nu face casă bună cu marinăria, ascultaţi-mă pe mine, ştiu ce spun, nu vorbesc din cărţi, ci din experienţă, am văzut destui supăraţi din dragoste care au vrut să se arunce din vârful catargului fiindcă Penelopele de-acasă nu au mai avut răbdare şi s-au plictisit să stea, vorba vine, în faţa războiului de ţesut. Femeia e femeie, aşa după cum bărbatul e bărbat – luaţi banalitatea asta aşa, de-a dreptul, exact cum o livrez, dacă o veţi desface foaie cu foaie, aşa cum faceţi cu o ceapă, veţi pricepe imediat ideea –, nimeni nu poate sta singur cuc mai multă vreme, legea firii începe să se zvârcolească precum un şarpe în stomacul tău. Despre singurătate s-au spus multe, de-a lungul timpului, fiecare deştept a avut ceva de spus şi de scris. Eu spun doar atât – singurătatea te tâmpeşte.

Cristian Lisandru în Haifa şi surâsul Iwonei (27 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de puţini

în compania acestei nevroze care a înghiţit gâtul lebedei
într-un alfabet al învârtirii
încât
ne întrebăm
care pic din noi ar fi capabil să fugă
şi să spună lumii că din cauza noastră
toate întâmplările lor sunt asemenea
nu doar simple coincidenţe care dau naştere unei viituri de înjurături
înainte şi după scriptura unei mirese
proaspăt ieşită din calvarul ei alb

eu sunt doar un şofer
îmi conduc automobilul ca un bisturiu printr-o beregată
iar tu eşti o noapte înfiptă în auz
la fel ca şi o pasăre în zborul ei
aşa că lasă
lasă sunetele să treacă
lasă acel nimeni să ridice piatra
care o să mângâie obrazul de mai târziu
lasă dimineaţa împuşcată din pat şi pleacă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foile

zilnic mă trezesc cu gândul că trebuie
ceva
să se-ntâmple,
între haine găsesc scrisori de când
neliniştit cu privire la trecerea timpului
îmi închipuiam iubirea o femeie matură,

nu ştiam cum va fi cea de care mă înfioram
numai la gândul că există.

între singurătate şi boală
ajunsesem la punctul în care jucam o scenă
erotică după stâlpul din stradă
înclinaţia umbrelor faţă de axă pretindea aceeaşi viziune
din moment ce mâna ocupa jumătate din casă,
mă poticneam în scrisul mărunt
ca primul pas de pe lună,
de-a lungul liniei
în
galben,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat adevărat regulează o femeie şi apoi, dacă simte nevoia de mai multă iubire, se masturbează...

gagiu'-i un bufon
cu cap şi trup
de babuin
el îşi violează prada
şi-n vreme ce-i mănâncă puii
defechează-n propria-i casă
rămăşiţe de cultură şi de trupuri civilizate

cască o gură enormă
şi-i atât de plin de respiraţie puturoasă
încât trebuie să facă gargară
cu vomă şi cu alcool
pentru a elibera miasmele grele ale
existenţei lui jalnice
el habar n-are că
este un bufon
cu suflet de puşlama

răutatea nu are adversar
în inima lui primitivă

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

De câte ori nu ţi-am dat flori
şi versuri de iubire?
Tu trebuia să te-nfiori
cuprinsă de uimire!

De câte ori nu ţi-am cântat
cu vântu-n faptul serii?
Tu trebuia neapărat
ecou să fii plăcerii!

De câte ori am adormit
la plopul ce ne-aşteaptă?
Tu ai uitat şi n-ai venit
să mă mângâi c-o şoaptă!

De câte ori am ascultat
un tril de ciocârlie?
Cu grai uscat tu m-ai lăsat
şi inima pustie!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!