drum de viata alb

Despre morţi, numai de bine

ziua în care trecând eu pe lângă mine
mi s-a înmânat un certificat de văduvie,
un aer tare în plămâni care a putut sparge
toată piatra respiraţiilor apăsătoare,
tabloul de familie crăpat în numeroase locuri,
pe unii nu-i mai ştiam, pe alţii îi puteam duce către iertare
cu o milă pe care nefiinţa întotdeauna o conferă.
am zis în gând o rugăciune, mi-am scuturat pământul
de pe ceea ce crezusem eu despre mine în ultimii 25 de ani,
mi-am zis, frumoaso, la drum cu tine,
monştrii aceia sunt de acum oale şi ulcele,
gresie, faianţă şi ţiglă pe case,
lasă şi tu o fereastra deschisă,
viaţa se primeneşte de multe ori
printr-un Dumnezeu să-i ierte spus la timpul lui.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina

În jur, mii de stele
ţes drum de mătase.

Iubirea-ntre ele,
regină rămase!

Coboară în suflet
şi-i toată un zâmbet,

colindă albită de dor,
purtată de dulce fior.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delirul tau

O mie de rame
Mancand pamant
Porcul de caine
Din gand.

Limba sa grea
Delfin nimanui
Lovind acadea
Si pofta in cui.

De-oi fi cititor
N-ai ce sa vezi
Albastru alb stor
Muste... cirezi.

Poti sa imi spui
Ca delirez,
Cainele porcului
Nu vezi ca dansez?

poezie de Anisia Madalina Sara Trandafir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremurul din albastru

E-un tainic izvor strălucind liniştit
în tihna din vechea poiană,
ferită privirii, pe-un drum rătăcit,
copilă de munte, orfană.

E-albastru izvorul sub cerul senin,
lucind ca o lacrimă sfântă
în soarele toamnei, c-o frunză de-arin
ce ultima clipă-şi frământă.

O duce la vale, o pierde-n pustiu,
aşa cum o face de-o viaţă,
pe unde trecând pe sub verdele viu
ce apele-i limpezi răsfaţă.

Adâncul poienii tresare-n suspin,
o stâncă se rupe din munte,
schimbându-şi tăcerea din vechiu-i destin
în vuiete aspre şi crunte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schije de alb...

Se coboară din veşnicii
Îngeri, risipindu-se pe pământ.
Ori poate sunt părţi din aripile lor
Sfârtecate în drumul spre moarte.
Se-ndoliază pământul
Cu petece zdrenţuite de nori...
Tăcerea din zori,
Ne arde ca jarul din vatră...
Dureros de mizer
Noaptea-şi continuă drumul
Pe un petec de cer.
Se unesc răsărit cu apus
Alungându-se repetat... Cine-i Eminescu?" vă-ntreb,
Dar voi nu cunoaşteţi răspunsul...
El este călimara în care s-au strâns
Toate cuvintele de iubire -
Iubire de semeni, de ţară, de pace,
Iubire, în taină, de grai strămoşesc,
De ia ţesută în noaptea geroasă.
Luceafăr lucind pe un cer de cuvinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rendez-vous

Bine-ai venit să mă mângâi
La ceas de dor, romanţă roză,
Să ne iubim, te rog rămâi
În parfum dulce-de mimoză

Cu unduiri de catifea
Să îmi dansezi oriental,
Să bem o ceaşcă de cafea
Într-un decor alb, hibernal

Apoi la pieptu-ţi cald şi plin
Să mă-ncălzesc a resemnare,
Să fierbem o cană cu vin
Şi să plutim, întru uitare...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprimăvărare

Şuşoteşte ploaia la streşini,
se înnoadă
pe sub crengi,
iese pe stradă,
parcă ar vrea să înece
ultimii fulgi de zăpadă,
se topesc grămăjoare de un alb murdar,
putred
aerul rece
aleargă zilele ce n-au încăput în Făurar,
cu dinţi gălbejiţi
încolţeşte soarele pe sub nori,
un pom cu obraz tăbăcit
se semeţeşte şi crapă
cu primii jilavi mâţişori.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cala

Cala pe cale
sa-mi luminezi,
ochii ce plang
sa-mi usuci,
cu alb moale
si-un superb,
din petala
ce-mi curata,
geana de sare.
Cala pe cale
sa-mi atingi,
degete uscate
dintr-o iubire,
pune-mi catifea
si-un sarut,
sa-mi vindec
durere din ele.
Cala pe cale
sa-mi porti,
privire in tine

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (14 septembrie 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă consider prieten cu viaţa,
dar ea, o fi prietenă cu mine?
Întreb şi eu aşa. Cândva se rupe aţa,
de pe pământ eu plec, viaţa rămâne.

catren de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

viaţa personală
e aceea în care
numai tu poţi muri
în general in viata
ceilalţi traiesc

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!