te iubesc cristina

În această viaţă ai un aliat de nădejde pe care te poţi baza, şi aceea e inima ta. Unii îi spun inimă, alţii îi spun suflet. Nu e nici minte raţională, nu e nici emoţie. E o STARE sufletească. Şi când te aşezi tu cu tine, când pui lacăt la gură tuturor vocilor din jurul rău, când nu mai iei în considerare tot ce TREBUIE să faci, cum TREBUIE să te porţi, cum TREBUIE să arăţi atunci se întâmplă magia şi mai rămâne doar vocea inimii tale. Şi ea vorbeşte în acelaşi fel pentru toţi oamenii de pe pământ. Nu e pesimistă, nu are nimic negativ în discursul ei. Când începi să prinzi din zbor ceea ce îţi spune inima vei auzi: "Sunt o persoană extraordinară." "Pot şi eu." "Am un destin şi o misiune." "Pot să iubesc, să trăiesc şi să las ceva minunat în urmă." "Am putere." "Pot să ajut lumea din jur." Câte decizii luăm în fiecare zi dictate de vocile din exterior şi câte luăm dictate de vocea noastră interioară?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.

Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt
Aşa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-şi adună,
Dar rădăcina-i leagă de pământ.

De azi încolo n-am să-l mai iubesc...
Dar când îi văd privirile păgâne
Şi zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc - de mâine.

Pe zi ce trece-ţi semăn tot mai mult;
Aşa izvorul ce se-aruncă-n baltă,
Se-nvăluie cu mâlul laolaltă
Şi-n loc să-i spele apele verzui, îşi tulbură izvorul apa lui.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea aceasta era specială, era ca ultima femeie, care-şi lăsa urma de parfum acolo unde începuse amorul – în gând. Scurtă, fugară şi, ca orice iubită de împrumut, era carnală. Nu-mi cerea să-i ofer iubire, jurăminte şi cuvinte dulci. Ştia de ce fel de resurse dispunea, ştia ce trebuia să facă şi ştia în cât timp să dispară până-n zori. Noaptea aceasta purta ceas la mână. Nu voia nimic de la mine şi îmi era atât de dragă, pentru că, astfel, îmi aparţineam mie însumi mai mult. Delicat, îmi atinse pielea rece şi îşi lipi buzele fierbinţi de vis, cu patosul unei nebunii trecătoare. Mă sărută-n gând, furându-mi respiraţia şi m-am trezit rostind două cuvinte de somnambul, nu "te iubesc!", ci... "noapte bună!" Ştiam amândoi că se va sfârşi. Ea nu era fidelă, în caz contrar nu şi-ar împărţi trupul între duminică şi luni. O îmbrăţişam cu drag, căci nu o voi revedea nicicând. I-am păstrat, în gând, urma de ruj şi parfumul.

citat din romanul Din octombrie până în martie de Carmen Stoian (octombrie 2018)
Adăugat de Carmen Stoian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Azi, nu vreau să caut urma, celor ce nu mi-au rămas.
Sigur, Doamne, socotit-ai că, nedemnitatea nu-i
Pălăria ce se-agaţă, scuturată, într-un cui,
Sau bucăţile lipite din ce-a fost, cândva, un vas.

Azi, nu vreau să-mi dau răspunsuri, câtă vreme nu întreb.
Sigur, Doamne, socotit-ai că ferice-s, doar acei
Ce nu caută pricină, şi iubesc, şi nu-s atei,
Ce-au coloana înălţată. Şi din cinste nu-şi fac gheb.

Azi, nu vreau decât surâsul, să-l ascund în poala Ta,
Să simt adieri molcome, din văzduh mâna-Ţi, de vânt,
Creştetul cum mi-l mângâie, că Ţi-s fiică, de pământ,
De când mama nu mai este, şi-ntăreşte Oastea Ta.

Astăzi, vreau să-Ţi mulţumesc pentru toate câte-s date.
N-am pus preţ, nu caut faima efemerului uman.
Maica, spus-a că, decenţa; bunătatea, sunt liman.
Şi de-ar fi să jinduiesc... să tânjesc doar sănătate!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pierd

Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Şi văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat şi nu mai vin.

E-atâta abandon în mersul tău
Şi-atâta renunţare în privire
Că nu mai ştiu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.

Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ţi-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbeşti cu cei plecati şi, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.

Ţi-e glasul stins, vorbeşti mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri despletite...

Trec cu gânduri despletite prin poveştile nescrise
Să le-adun într-un poem toamna-n nopţile stinghere,
Le trăiesc parcă aievea pe sub pleoapele închise
Şi rulează ca un film când le scot de prin unghere.

Văd zburând copilăria cu aripile deschise
Ca un curcubeu prin flori, fluturând înspre lumină,
Şi prin ABC-ul vieţii am găsit tolba cu vise
Mai curate ca un crin, inocente, fără tină...

Îmi pun zâmbetul pe faţă şi rostogolesc imagini
Cu păpuşa de porumb şi cu plete de mătasă,
Chiot de copii pe mirişti, păzind vitele pe ţarini,
Obiceiuri, sărbători... sau cu liniştea din casă...

Şi rămân dusă pe gânduri la căsuţa părintească
Unde-am învăţat să cânt, să iubesc şi să fac cruce,
Văd pe mama, o icoană, ca şi pronia cerească
Şi pe tata, fraţi, surori... stâlpii mei de la răscruce.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...hai Românie planetară

.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Ţară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu şi la bune şi la rele voi sta să te admir, tacut

ca cea mai dulce naţiune din şirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, şi susţinută de genuni
pastrată-n şir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîţea genii, voi apărea cândva şi eu

un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet ţăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îţi adresează urări de bine şi succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!

in rest, atîtea minţi subtile îţi plâng de milă şi de dor
atîtea mutre cu şenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îţi spun la revedere Ţară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evey Hammond: Amintiţi-vă, amintiţi-vă de 5 noiembrie, de Complotul Prafului de Puşcă. Nu găsesc niciun motiv pentru care Complotul Prafului de Puşcă ar trebui uitat. Dar cum rămâne cu omul? Ştiu că numele lui era Guy Fawkes şi ştiu că în 1605 a încercat să zboare în aer Palatul Parlamentului. Dar cine era el cu adevărat? Cum era el? Ni se spune să ne amintim idea, nu omul, pentru că un om poate da greş. Poate fi prins, poate fi omorât şi uitat, dar patru sute de ani mai târziu, o idee poate încă să schimbe lumea. Am intrat în contact direct cu puterea ideilor, am văzut oameni omorând în numele ei, şi murind pentru a o apăra... dar nu poţi săruta o idee, nu o poţi atinge, nu o poţi îmbrăţişa... ideiile nu sângerează, nu simt durerea, nu iubesc... Şi nu mi-e dor de o idee, ci de un om... Un om care m-a făcut să îmi amintesc de 5 noiembrie. Un om pe care nu îl voi uita niciodată.

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu ştiu cum să-ţi spun

De-ai şti ce mult aş vrea pe-o rază de lumină la cer să mă înalţ
Cu mâinile amândouă să prind speranţa ce-atâta mi-o doresc,
In valurile mării visarea mea de veacuri să facă-un singur salt
Ca să-mi înapoieze din alte mii de vieţi doar una, aceea...
pe care o iubesc!

Oare cum să-ţi spun cât îmi lipseşte fericirea de a fi in doi
Si nu ştiu cum să-mpart tristeţea ce porneşte adesea către tine.
Deşi a vrea să o alung să stea cât mai departe, să fugă de la noi
In noapte pâlpâind din aripi cohorte de cocori se frâng în mine.

Si nu ştiu cum să-ţi spun ce tristă-i iarăşi această primavară
Chiar daca am găsit un drum promis de mult şi-n valuri aruncat,
Nu cred să mai găsesc alt drum ca sa pornesc spre pe tine iară
Aşa cum am avut şi ne-am pierdut precum Adam şi Eva
în marele pacat!

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi

Dă-mi viaţă să-nvăţ să trăiesc,
Dă-mi lacrimi şi zâmbet, să-nvăţ să iubesc
Trezeşte în mine o altă fiinţă,
Şi fă să se nască din suflet dorinţă...
Greşeşte-mi şi cere-mi iertare,
Dă-mi roua din zori şi-o dulce chemare,
Cuprinde-mă-n braţe, condu-mă-n abis
Dă-mi stele aprinse şi veşnicul vis.
Dă-mi forţă să trec prin foc şi prin ploi,
Încrede-te-n mine, încrede-te-n noi
Fii înger al nopţii, lumină din Rai!
Blândeţea senină din dulcele-ţi grai.
Destramă tu, zidul durerii
Dezleagă misterul vechi al tăcerii
Dă-mi şansa să sper, opreşte-te-n loc
Să fim iar copii - sa fie un joc!
Opreşte tu, dorul ce-n suflet se-adună
Dă-mi parte din tine, să fim împreună.
Mi-e teamă de frigul din sufletul meu
Când focul iubirii se-aprinde cu greu.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Palasescu (19 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!