doamne frumoase

Se nasc în zori

Cântă aerul arzând jeratecul
Flacăra se-nalţă înroşită
Fierbe adâncul pământului
Cutremur într -o zi însorită

Zbuciumă cerul cu nori
Colbul din praful de stele
Adună parfumul din flori
Protector al iubirii selene

Revarsă iubirea ca o lavă
Din crater o inimă fierbinte
Securizat în vechea epavă
Renaşte un suflet cuminte

Vise frumoase ce nu mor
Împrospătate se nasc în zori
Gânduri ard în flăcări de dor
Flacăra iubirii liberă tu zbori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fir de păr

O, Doamne, trişată viaţa-mi trece,
Şi m-a sleit misteriosu-Ţi joc,
Tu stai de faţă-n tot ce se petrece,
Nu Te ascunzi, dar nu Te pot găsi deloc.

Căci depărtările de Tine nu-s departe,
Eşti pretutindeni, ierţi, îndrepţi, mângâi,
Un fir de păr de Tine mă desparte
Şi totuşi dincolo de orice fel de dincolo rămâi.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul coboară

Când cerul coboară
Stelele dansează,
Cântecul dragostei
Pe valuri vibrează.

Pe drumuri de ape
Privirea-mi se-afundă,
Invoc revederea
În noaptea rotundă.

Doamne, cum trec anii
Prin părul meu albit,
Buzele în rugă
Rostesc tot ce-am iubit.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de dor

Eşti frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor şi în care
Mă tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliţi,
Mărăcinii din tălpi, visurile...

Fă-mi loc să aterizez în viaţa ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ţi văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ţine-mă sus, ca pe icoană!

Vei fi frumoasă ca un zbor veşnic,
Peste o clipă.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză-ngălbenită...

O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Şoptind că-i timpul să mă-ntorc la matcă,
Ea a simţit adesea că-n suflet, eu jeleam,
Chiar de trăim haotic zicând mereu; -Ce dacă!

Spre frunză am privit prin lacrima ascunsă,
Dorind să-i prind mesajul şi timpul ei puţin,
Dar am simtit durere şi inima străpunsă
De-o suliţă fierbinte ce-n vârf ţinea venin.

M-am aşezat rănită pe strat de frunze moarte
Agonizând o vreme printre năluci şi frig,
Dar o lumină vie m-a dus în zbor, departe,
La uşa mântuirii şi-am început să strig.

Deschide-mi, Doamne, sunt oaia rătăcită,
Priveşte-mă cum sufăr şi rana-mi sângerează!
Iisuse, către Tine, mă-ntorc acum smerită,
Iertare-Ţi cer, o, Doamne, te rog, mă înviază!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea sufletului

Doamne,
Nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
şi nici câte râuri voi naşte,
când mi-ai dăruit lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniştea sufletului,
TU mi-ai dat-o odată cu ele!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

O după amiază în Yunnan

După amiază în Yunnan,
nici o referire la poezie,
nici o conversaţie înainte de culcare despre suferinţele oamenilor.
Eram două femei,
niciuna mamă.
Vorbem despre cerul înstelat şi despre filozofia lui Kant,
despre maica Teresa şi despre cardiologie.
Meditam la acei ateişti care la bătrâneţe devin pioşi
şi despre cum umbrele sunt adesea mai frumoase decât obiectele.
Atunci aveam o altă perspectivă:
faptul că nu aveam copii ne păstra intacte.

poezie de Na Ye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima tăcere

când inima v-a tăcea
iar aerul... nici cel al primăverii
nici cel al iernii, nu-l vei mai avea
atunci în ultima clipă de viaţă vei exclama;
Doamne ce mi-am bătut joc de viaţa mea!

poezie de Viorel Muha (februarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind cu Topîrceanu

din depărtări privesc Negoiul
semeţ cu sceptrul îngheţat
în vale curge Topologul
pădurea e la defrişat

un belgian venit din lume
a cumpărat tot ce-a putut
şi plânge muntele în ploaie
e dezbrăcat şi abătut

învie, Doamne, iarăşi ţara
unui popor ce n-a apus
aş vrea, vorbind cu Topârceanu
să merg pe Topolog în sus...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am ştiut

Poate n-am ştiut (ades se-nvaţă)
Că trăind cei şapte ani de-acasă,
Cu alese-nvăţături, doar eu,
Voi trăi în viaţă cel mai greu.

Azi mă poartă viaţa (şi constat
Că de la iubire-am abdicat...)
Pe cărări cu desfrunziţi copaci
Unde stau la pândă mii de draci.

Tatuaţi, cu pantalonii rupţi,
Unii dintre ei, de mult cărunţi...
Nu mai ştii de-i cerşetor sau vip...
Chiar şi viaţa este-n contratimp.

Vezi puştoaice cu buricul gol...
Ce-i real,?! Ce-i la televizor?!
Şi online te duci la-nmormântare.
Cu pomana-i altă întrebare...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!