despre moldova

Vând ţară

Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta ţipăt cenzurat,
ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat
ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeţi de soi.
Ce poţi să-mi dai acum, tu, mie, când eşti în lada de gunoi?

Atâta zbucium şi prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,
de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt
din care toţi se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,
copiilor ce vor petrece o zi pe an în ţara lor.

Atâtea vile cu piscină, atâta hrană la gunoi,
de suntem ţara cea divină unde trecutul e strigoi,
ne pasă mult de-orfelinate, dar de faţadă, nu real
ne-am implicat cu toţi în toate, dar nu în faptă, doar verbal.

Ne acontăm vacanţe scumpe, avem la poartă trei maşini,
ipocrizia-n noi erupe când ne dăm mari printre străini,
ne înjurăm direct în faţă că suntem neam de şarlatani,
filozofăm concis de viaţă. însă privim doar către bani.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina Velcea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia Cuvântului

Se scriu pe bandă cărţi despre iubire,
Cu toate că domeniul doarme dus;
Nu s-a făcut nicio descoperire
Şi nicio vorbă nouă nu s-a spus.

Iubim la fel ca prin Antichitate,
Suntem îndrăgostiţi ca la trecut,
Einsteiniana relativitate
Nu ne-a scăpat de dorul absolut.

Copila mea, ce tineri suntem noi
Faţă de cer şi spate de pământ,
Faţă de nori şi spate de noroi,
Faţă de vânt şi spate de Cuvânt!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la Cluj

Până la Cluj pot să beau o cafea,
Să îmi pun o dorinţă ascunsă
Într-o lacrimă încă neplânsă,
Braţ la braţ să pornim undeva.

Până la Cluj pot să scriu un pastel
Despre iarna ce tocmai se-arată
Şi se uită spre mine-ncurcată,
Bănuind că mi-e gândul la "el".

Şi prin frigul cumva nefiresc,
Ce şi-a luat un vremelnic permis
Invocând o neregulă-n scris,
Doar la Cluj pot să-ţi spun "te iubesc".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din cor

De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viaţa noastră şi la al ei chin;
Prieteni ai mei, nu ştiţi, habar n-aveţi voi
Despre frigul şi întunericul din anii care vin!
Azi mâna celei dragi o strângi,
Te joci cu ea şi, lipsit de griji, zâmbeşti;
Când întâlneşti minciuna, plângi
Sau scoţi cuţitul gata să străpungi,
Dar, un copil sărman doar, atâta eşti!

Nu există stavilă pentru intrigi şi minciuni;
Semnul morţii nu-i vizibil deloc pentru profani.
Lustrul nopţii ne orbeşte cu negrii lui tăciuni,
Cerul e măturat de sateliţi nebuni
De ani mulţi, de ani şi ani!

Acest veac îşi va scoate curând, veninoşi, caninii
Iar eu, cu tine, vom vedea-n fiecare zi
Cerul acoperit de giulgiul cel obscen al vinii;
Râsul va îngheţa dincoace de frontierele luminii –

[...] Citeşte tot

poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu am mai scris de dragoste. De-o vreme
Nu am mai scris nici despre cai bălţaţi
Însă de mâine, alte teoreme,
Concepte noi şi îngeri cocoţaţi
Mă vor preocupa, iar primăvara
O să-şi întindă verdele covor,
Doar roţile bolidului Kafiara*
Or lăsa dâre-n drum spre rezervor,
Când voi reface plinul cu cerneală
Pentru o tură iar prin Univers.
Caligrafie fără osteneală
Pe foaia de parcurs. Un singur vers.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Metoclopramid şi alte leacuri

Departe de Pasărea Phoenix
mai degrabă la fel cum beţivul
renaşte din propria vomă
aşa şi poetul
are nevoie să deşerte toxinele
pentru a se întoarce zi de zi
la cele lumeşti
cuvintele-i sunt pastilele de Metoclopramid
pe care le scuipă
în faţa tuturor ori în batistă
dar nu le înghite
căci farmacista l-a sfătuit să nu abuzeze
atunci când i-a pasat pastilele pe sub tejghea
deşi nu avea prescripţie pentru ele.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Azi îţi scriu despre iubire
Pe un fir de margaretă,
Şi-n a nopţii strălucire,
Te voi duce cu-o şaretă

Prin pădurile bătrâne,
Unde pentru-a mia oară,
Dragostea sa n-aibă frâne,
Când seara uşor coboară.

Ne-om iubi apoi în taina
Stelelor nemuritoare,
Iar pernă ne va fi haina,
Florilor de pe cărare.

Vreau o zi, un ceas, o eră,
Să-ţi fiu gând şi dor şi Lună,
Dragostea nu-i efemeră:
- Hai s-o trăim împreună.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitatea care există

pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie ştie din această parte
luminoasă când lui Van Gogh i se îngălbenesc
degetele
de la floarea
ce întrece toate luminile şi toată căldura
o culoare şi o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-şi are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă
întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în suflet

S-a făcut târziu în suflet,
îl strâng cu mâna de pe drum
mă gândesc că poate s-o fi prins ceva în el,
în timp ce noi mergeam din om în om,
întrebându-i ce mai fac cu viaţa.
A nins aşa de frumos
că ne-au rămas paşii în zăpadă
(să mai zică cineva că n-am existat!)
în timp ce râdeam.
Aici, pe unde-am ajuns,
e foarte departe şi frig,
şi-aş mai vrea să aud o dată
povestea aceea
despre noi
jucându-ne
dincolo de deşerturi.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de geografie

Astăzi vom învăţa
despre postura bipedă
sau patrupedă a fiecăruia
aşa cum este reflectată
de scoarţa pământului

Şi fiindcă locuim instabil
pe un banal arc de cerc
trebuie să folosim un raportor
pentru a măsura centrul
unde staţionează rotundul

Atenţie însă la relief
deoarece poate da erori
de munţi dealuri câmpii
şi trupurile noastre
se pot decala în timp

Nu contează câte picioare
sau mâini avem de parcurs

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Perianu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!