vis

Claustrofobia

Există boli ce doar în vis,
Ţi le doreşti, fir-ar să fie,
Ca cea când eşti la ananghie
Şi nu suporţi să stai închis
Astfel, un demnitar demis,
Pe bază de escrocherie
A fost scăpat de puşcărie,
Dar în final s-a sinucis
Acum, e-o mare-anomalie,
Când nu mai este tipul viu:
Bolnav de claustrofobie,
De ai fi zis că e candriu,
Cum o fi stând, doar dracu' ştie,
Închis acolo, în sicriu!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa

dumnezeu te-a făcut după chipul
şi asemănarea ta pentru că tu
existai deja înainte
mult înainte ca dumnezeu să intre în pană
de inspiraţie
iar
astmul său de acum
este preţul epuizării în joaca
în modelarea optic antedatată (?!) a formelor tale
una mai străveche decât
alta, da, înaintea altei creaţii
de vis
peste care el suflă
viaţă şi ceaţă - cu jumătate
capacitate toracică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre ziduri

Cum trec pe lîngă case mari... cătînd pe nu ştiu cine...
O, toamnă-n foşnetul de somn s-adorm şoptind cu tine...

Pe strada goală vîntul deodată face-un salt,
Tăcere e în ganguri şi în ogrăzi de-asfalt.

Cum totu-i glorios... cu niciodată pace...
O, toamnă-n foşnet lung şopteşte-mi cum se tace...
O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt,
Tăcere e în ganguri şi în ogrăzi de-asfalt.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie

În vis se-abate mama pe la mine
să vadă ce/cum o mai duc
da mamă, am de toate,-s bine
nu, nu trăiesc ca un haiduc
pe pat, nu, nu mai ţin cărţi vraf
curând am şters icoanele de praf
nu, nu s-au rupt, fiindcă sunt sub geam
pe Sfânta Filofteia, da, o am
da, mă închin atuncea când le şterg
nu, la biserică nu prea mai merg
de toate am, nu-mi trebuie nici bani...

doar tu nu eşti, de-atâţi şi-atâţia ani

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o dârză luptă

Viaţa e o dârză luptă
Zbatere-ntre cer şi-abis,
E urcuşul către vis,
De-unde gloria se-nfruptă.

Viaţa e şubredă punte
Aruncată peste hău,
Între ce-i bine şi rău,
Ce în veci or să se-nfrunte.

Viaţa e o scară-ntinsă
E-nceput şi e sfârşit
De nimic şi infinit
Fiind dinainte-nvinsă.

Viaţa e o dârză luptă
Dintre bun şi găunos,
E un zbor maiestuos
Încheiat cu-aripa ruptă.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă morală

Când pământul nu mai poate
Să care uzine în spate;
Când cerul se răzvrăteşte
Fumului ce îl orbeşte;
Când valurile se-nalţă
Peste ţărmuri fără nuanţă;
Preşedinte, de m-auzi
În ce buncăr te ascunzi?
Părinte, de mai ai glas
Cui îi ceri acum răgaz?
Om de ştiinţă preavestit
Ce calcule ai pregătit?
A fost vis? Dar de ce oare?
Căci în lume, undeva
Un copil ridic-o floare
Călcată de dumneata.

poezie de Silviu Obreja (aprilie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau şoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Şi ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălţat.
Viaţa-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o şoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nţeleşi deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanţ pentru furtună.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

La început oamenii
preschimbau cuvintele
în picături de ploaie
şi dezbrăcau copacii
în lacrimi
şi sensul îl căutau în stele
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-şi caută esenţa în vis
Au uitat să privească
ploaia şi copacii
Nu mai dezbracă din priviri
tăcerea
o adâncesc în vorbe şi scântei
de iluminare
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-şi caută copacul

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabet necunoscut

Dimineaţa sapă la rădăcina lucrurilor
dând roua la o parte – nu mai mult
decât ţine viaţa primei secunde,
sapă în palma bătătorită a luminii,

Astfel se naşte ziua,
scoţând capul ei somnoros,
cu broboane de vis pe frunte,
întrebătoare:

Ce vrea să afle săpând,
încordându-se?

De sub stratul subţire de timp,
de aer,
dat la o parte, pâlpâind,
câteva semne indescifrabile...

Ce alfabet necunoscut
vorbeşte în numele adevărului?

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua iubirii

E ziua iubirii şi pace
Se-aşează în suflete azi,
Lucesc insipide catarge...
Pământul de cetini de brazi...

Şi dorm pe-aşternutul de stele,
Săruturi de taină şi vis,
Arcaşul iubirilor mele
Cu fluturi de jar m-a atins.

Mi-e inima ta mai aproape,
Aproape ţi-e inima mea,
Nu-i nimeni iubirea să-mi soarbe,
Cât noi împreună vom sta.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!