capul de zimbru

Fie că-i explodează

capul fie că-i explodează
doar o grenadă
de mânecă undeva
departe odată cu braţul

interior amputat (?!) cu alte ocazii alţi nori

noi tot vom deplânge casarea
încheieturii sau dispariţia
feţelor vesele pe
care le afişa uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E important să respecţi oamenii din jur şi e important să înţelegi că libertatea ta se termină acolo unde încep libertăţile celorlalţi, însă nu merge niciodată cu capul plecat şi umil doar pentru că ţi-e teamă să nu superi pe cei de lângă tine. Nu poţi avea niciodată prea multă încredere în tine. Să ai încredere în tine înseamnă să ştii măsura propriei tale valori. Aroganţa înseamnă să nu ştii deloc măsura propriei tale valori şi să te crezi mai bun decât eşti şi ca urmare eşti foarte aproape să suferi eşecuri foarte dureroase. Modestia înseamnă să te crezi mai slab decât eşti sau să vrei să arăţi asta oamenilor ceea ce te va impedica să îţi atingi potenţialul maxim. Modestia şi aroganţa sunt ambele păcate la fel de mari. Ambele ne conduc spre greşeli faţă de propria noastră persoană şi faţă de cei din jur. Capul sus, încredere în sine şi în propria valoare, asta e atitudinea corectă! Tu ce atitudine ai astăzi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa optimismului este că nu ţine cont de prezent, ci este o sursă de inspiraţie, de vitalitate şi speranţa acolo unde alţii s-au resemnat; el îi da omului capacitatea să-şi ţină capul sus, să-şi pretendă viitorul său şi să nu se lase în voia inamicului său.

citat din Dietrich Bonhoeffer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fiecare stea

După fiecare stea se-ascunde-n vis micuţ,
Dar nu-şi va scoate capul ca tu să-l poţi vedea
Decât dacă eşti cuminte, foarte cuminte –
Şi-adormi devreme cu căpşorul culcat pe perna ta.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stau cu capul între flori,
Cu ochii mijiţi la nori
Şi ascult concerte vii
Cu triluri de ciocârlii,
De pe dealuri şi câmpii.
Mângâiată de vânt cald,
Fiindcă vara este în prag,
Sufletul hulpav mi-adap,
Că mi-e sete de frumos
Şi de omul dragăstos,
Drăgăstos, dar nu fălos,
Cu pălăria pe dos.

poezie de Valeria Mahok (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de strut

Cu capul scos din găoace
ca un breloc,
Sfîntul Ioan se desface
speriat de ceas şi de loc.

E ud şi gălbui. E năduşit.
Ghearele încă nu i-au ieşit.
E supărat
ca un butuc fără spiţe.
Încă nu i s-a stîmpărat
nimbul de musculiţe.

Încrîncenată clipă!
Captivă în zgîrciuri, sub za
prima aripă
întemeiază gestul de-a boteza.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-a biruit impasul

Când te-a biruit impasul
şi-ajutor ceri oarecui,
cei mai mulţi îţi aud glasul
fără a le păsa ce spui,
alţii, nici că-şi opresc pasul
şi zic; -"Vai de capul lui!"
Şi-alţii-şi scot din suflet "asul";
-"Aşa-i trebe' domnului...!"

epigramă de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare capul. O să mă duc la familia Arăpaş, să-mi găsesc culcuş moale în iarba înaltă a grădinii. Odată culcat, o să număr un timp stelele. O să număr stelele până o să ostenesc. O dată ostenit, o să adorm. O dată adormit, o să dorm somn fără vise. Mâine dimineaţă mă voi trezi cumintea limpede.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

În noaptea tristă care ne desparte,
Tu poate simţi în jurul tău suspine
Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte...
E dorul meu ce vine de departe
Şi ostenit adoarme lângă tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte
Închisă de la sine
Când ai simţit că somnul ne desparte...

poezie celebră de George Topîrceanu (1919)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste (n)umăr

cum ar fi
cum ar fi
să duci pe picioare
entorsă după entorsă după entorsă?
la
limită meru să întorci
capul după tinereţea în trecere? cum ar fi să
o ţii aşa-ntr-o scrânteală
toată viaţa?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!