cei 7 ani de acasa

Claxon

femeia la lumina stradală
parfumul ei lucea în vitrine şi semnul de staţie
aştepta autobuz taxi cunoştinţă
dar deodorantul ei era mai tare ca lumina din stâlp
îi simţeam până şi copiii aşteptând-o acasă
soţul mucegăit după damigeana de vin de la crăciun
pielea ei ningea în fluturi peste parbrizul indolent
al maşinii mele veşnic îndrăgostite
am claxonat o dată
merita

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe de acasă

Disputa se-ntindea în curtea silită
s-asculte şi bum şi poc şi vai.
Copilul stătea să plângă
udat de picături.

Nu mai treceau bătăi de aripi
şi nici canarii-ndrăgostiţi nu cântă
cocoţaţi
pe cuşcă.

Şi în vis zăream deseori
întuneric şi ceartă;
mă deşteptam rareori
în încântare şi tihnă.

Şi plângeam
îmbrăcată de sărbătoare-

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALDE zgârâie brânză...

În oraşul ăsta plin de negustori
Blocurile noastre-s 'nalte pân' la cer
Noi avem de toate, sare şi piper
Cum ar zice ALDE cei nemuritori...

Bucurie mare e în eşicher
Şi ni se promite vom avea comori
În oraşul ăsta plin de negustori
Blocurile noastre-s 'nalte pân' la cer...

Pe cei de-ALDE care încerci să-i adori
Sunt şi ei se pare oamenii cu fler
Brânză zgârâiată colo in eter
Ce promit de toate dar rămân datori...

În oraşul ăsta plin de negustori!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând ''dulce'' pt. voi...

Nicolai şi Nicolete, Nicoline şi-alte fete
Ce purtaţi numele sfânt
Toţi de pe acest pământ
La mulţi ani şi să vă-mbete
Parfumul de sărbătoare!
Şi mai strig în gura mare:
Să fiţi sănătoşi cu toţii,
Să vă ocolească hoţii
Să aveţi belşug pe masă
Şi nepoţi, nepoate-n casă,
Zâmbete şi bucurie!
Sufletele să vă fie
Liniştite şi-mpăcate,
S-aveţi pace, sănătate,
Daruri multe să primiţi
Şi-ntre voi să vă iubiţi!
Să petreceţi cum e datul
Cu nevasta şi cumnatul
Şi cu soacra şi cu verii
De-azi pân-or înflori merii!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

La naştere sămânţa morţii încolţeşte-n noi.
Şi-abia născuţi, toţi suntem botezaţi,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viaţă?
Ce moştenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morţi au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morţii îşi nasc fii,
să îi condamne şi pe ei la moarte!

De ce ne naştem, Doamne,
înfometaţi de viaţă
şi-o iubim,
când singura menire a vieţii,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Domane, sensul vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile

ce sunt lacrimile?
sunt îngeri ce-au putrezit
de la atâta lumină -
îşi răspunse sarea
întinsă pe obrazul
faraonului
meditând
de trei mii de ani

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu loviţi!

(dedicaţie specială pentru Vio)

Staţi! Nu loviţi în cei ce n-au şi plâng
Căci lacrimile nu le mai ajung
Durerea se ascunde-n ei ca fiara
Hrănindu-se când sângerează rana

În universul larg al burţii plouă
Numai cu sentimente şi speranţă
Acestea toate vor ajunge vouă?
Nu au şi ei precum aveţi şi voi, o viaţă

Ei mâna vă întind, vă cer frăţie
Sau hrană-n lumea lor de mult pustie
Cum vouă vă e frig le e şi lor,
Daţi-le cât puteţi un ajutor.

Ei sunt cei ce cu luare-aminte spală
Tălpile voastre pline de nămol
Căci doar a lor va fi împărăţia

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sună a ameninţare, scumpo!

Te imaginez în sacoul meu, mâncând o felie de pepene galben.
Nu m-ai invitat la petrecerea de ziua ta, pentru că
nu ştiai că exist.
Ai zece ani şi două codiţe,
5 unicorni,
11 păpuşi,
o lampă roz cu fluturi roz şi steluţe de fosfor deasupra patului şi el roz.
Ţi-e frică de umbre, de bicepşii cailor din cartea de istorie
şi de cum se mişcă jaluzelele noaptea.
Nu ştii ce e aceea jartieră şi nici ce înseamnă "smokey eyes".
Pentru că ştiu atât de multe despre tine,
muşti tăcută din pepene şi nu mă priveşti,
sunt un căpcăun, prost şi neruşinat, asta sunt.

Am jartiera pătată cu pepene galben; vrei s-o vezi?
spune ea în timp ce se plimbă ca balerina pe marginea textului.
Pentru că îi tremură degetul mic
şi îi e frică de umbre
şi de bicepşii lui şi de cum se mişcă jaluzelele din camera
de hotel, el îi oferă sacoul.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Fântânile de-a casă au secat
Casele mâncate de timp şi cari cad
Pustiul strigă pe străzile din sat
Pentru că eu
Mi-am luat sacul în spate şi-am plecat!

Mi-e dor de tine, ţara mea
Mi-e dor de uliţa pe care mă jucam
Copii mei nu ştiu, unde m-am născut
Iar eu acum ca să mă întorc
sunt prea bătrân!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au talente toţi românii

Au talente toţi românii, vrem să ştie marea lume
Că-n trecutul nost am fost mândri de al nostru nume,
Cei săraci au purtat durda împotriva celor răi,
Celor ce-au ştiut să fie chiar proprii lor Dumnezei.

Acum stăm cu junghiu-n coaste, la cheremul dureros,
Al partidelor măreţe ce ne rod până la os,
Tinerii-şi plâng crunta soartă pe scena vieţii lor,
Nu mai ştiu care li-i ţara, care este-al lor popor.

Cei bolnavi ţin crucea-n mână gata s-o pună pe piept,
Cei bătrâni se-neacă-n lacrimi, pentru ei ce e corect?
Râd de noi parlamentarii, au bănet pe îndesate,
Vor să aibă luxul lumii, vacanţe pe săturate.

Au talente toţi românii, un' li-i bine-i ţara lor,
Totuşi îşi doresc să fie linişte-n acest popor,
Salut gestul unui tânăr care-a spus o vorbă mică:
Creştem şi, trebuie musai, de noi să le fie frică!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!