despre moldova

Ultimul vis

lumina îmi invada sufletul
prin fereastra deschisă
de timpul ce a trecut
nu am văzut
priveam cum plângea tăcerea
am cufundat apoi cuvintele
în apa proaspătă a unei lacrimi
ce a curs
dintr-un suflet istovit
între frunzele prăfuite ale vieţii
am străbătut şoapta
adâncindu-mă între gânduri nespuse
uneori vorbeam cu pietrele
pe un ţărm
pierdut în depărtările lumii
despre un vis
pierdut şi niciodată regăsit

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubirea în sine
şi-a depăşit prerogativele
de noapte a minţii
stau la o masă rotundă
cu lupul flămând
avid de lumină
pe scaunul rămas
imperfect
pe două picioare
cu dintele cariat
ce molfăie ultima cină
fără să ştie când
unde
de ce
lupii urlă spre lună
rămân
iubire ce-ţi port îmbrăcată
în strai de pământ
şi tânguire de bot
atins de zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui politician precoce

Fiind precoce-n tot, băiatul
Şi-a dat, cu zero neuroni,
La grădiniţă, doctoratul...
Bine-nţeles... în pantaloni!

Apoi, crescându-i neuronul,
În clasa-ntâi, s-a pus pe fapte,
A supt, întruna, biberonul
Şi a ajuns un papă-lapte.

Adolescent, ştiind să facă
Ce îşi doreşte omul nou,
A scris o carte despre vacă
Şi a ajuns un mare bou.

Mai e nevoie să vă spun că,
Bazat pe noul său talent,
Va paşte, însă nu pe luncă,
Ci lângă fraţi, în parlament?

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

m-a rănit în inimă şi maşinile
rulau indiferent pe străzile albe
femeia blondă, provizoriu
abera despre pier paolo pasolini
şi umberto eco după un extract
de mătrăgună şi ayahuasca
în părţi egale a hotărât să divorţeze
pe culoarul unui tren accelerat
era un delir de alain robbe-grillet
o sinucidere fără bilet de avion
o chemare din depărtare, chemare
şi tangou la ospiciu dărâmat
nebunii umblau liberi şi haotici
purtând cu ei farmecul demenţei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec înceţoşat

E toamnă,
toţi poeţii scriu despre condurii Cenuşăresei,
pe sticlă încă o stea se stinge,
nu se mai văd frunzele,
prognoza meteo anunţă vremuri grele,
niciun greiere nu mi-a mai trecut pragul,
două flori de tei şi trei măceşe
zac într-un ceainic
de ieri, de alaltăieri
ce mai contează!
îmi pasă doar mie...

fluierul unei locomotive
umple pântecul nopţii cu ceaţă.

e toamnă târzie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sint cuvinte

Sînt cuvinte
în care nu mai sper
... iar gîndul - parcă
altfel cuprins
lăuntric - mă îndeamnă
să-i caut - preajma
de ecouri
... ne-ajunse la capăt
în aceeaşi viaţă
în această viaţă

... viaţă - despre care
nu se ştie - al cui
cuprins cuprinzător
va fi:
al cuvintelor
al trăirilor

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţii roz

Dacă mă întrebi
Despre pământ
Cât e de bătrân
Sau cât e de rotund
Primitor sau lucid
Nu pot să spun precis
De fapt se pare că-i turtit
De la rotaţii
Făcute în milioane de ani
Şi astea toate
La perfectul compus
Aş vrea de fapt
Să aibă viitor
Pentru mai apoi
Culoarea realităţii
Se schimbă ulterior
Haideţi s-o prefacem
Aievea în roz
La prezentul continuu
Până la mii de ani lumină

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (15 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reset memories

când îmi alergi prin vene
ca un tren de mare viteză rămas fără frână
ceea ce văd nu mai e ceea ce pare a fi,
unităţile de măsură ale tuturor lucrurilor se amestecă între ele
unitatea de măsură a dragostei e dorul,
unitatea de măsură a dorului e aşteptarea,
unitatea de măsură a aşteptării e tăcerea,
tăcerea eşti tu

îmi spuneai să nu contorizez nimic
pentru că doar infinitul ne poate cuprinde
şi iată-mă acum neştiind cât la sută din tot ce am trăit
a fost iubire şi cât a fost dor
cât la sută a fost teama aia, când înţelegi
că aşteptarea nu se mai măsoară
în cât de lung ai părul şi cât de alb,
ci în cât de mult poţi să taci
şi până unde

ce urmează e atât de previzibil

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu alia

aici e frig
degeaba au căptuşit zidurile
cu încă un rând de ziduri

pentru vremurile astea
realitatea
ar trebui dotată cu materiale impermeabile

gândeşte alia/care
poartă bocanci

unii o acuză
că uite cum intră ea cu bocancii în sufletul lor

alia iubeşte porţile deschise
animalele de casă

citeşte tratate despre pisici
în loc să citească poeme de forţă (majoră)
reclame

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce văd

Văd aşa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
şi să muşte din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
şi ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire şi cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...

poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!