despre moldova

Jumătate de adevăr

În jumătatea mea de adevăr
Tu eşti numai o umbră indecisă,
Ce mi-a pus eticheta de "proscrisă",
Ştergând sălbatic florile de măr.

Din jumătatea mea de siguranţă,
Clădită printre lacrimi-adăpost,
Tu încă mă alungi fără vreun rost
Cu-ntârziere şi intoleranţă.

Îmi ninge primăvara flori în păr
Şi-mi curge depărtarea trist prin vine,
Un fel de vindecare despre tine,
E jumătatea mea de adevăr,

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai tu, femeie?

Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...

Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademeneşte mersul?
Iar privirea-ţi, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...

Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanţă?
Ea-mi dictează în neştire
Rime despre drag de viaţă...

Ce ai tu şi-o alta n-are?
Ochii-ţi, trupu-ţi, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit uşor

ca un vis prin vis a ve
nit a pus la plămâni
a venit uşor zâmbind a
dus la milano şi adus
încet şoptind
ceva greu de redat
despre un înger desenat
cu cretă de un bărbat
mort acum
un înger cu aripi de dantelă
neagră
nefiresc de neagră
aproape de fum de corona
virus
înger galben de ceară
a venit prin vis ca un vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-am hotărât să cercetez infinitul

palme grunjoase
pe umerii ei

şi toate-acele nume de femei
care-ntrebau despre nimic
sau măsurau incandescenţa
becurilor din bordel

era şi el
cumva la fel de plictisit
tot încerca asocieri
cu o-ntâmplare elocventă

ţii minte cum ne-am întâlnit?

normal că nu
cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă
era o văduvă bolnavă

care avea în loc de cecuri

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletul

Sunt prizonierul vocilor de gheaţă
Ce îmi vorbesc cu aer şfichiuit
Despre tărâmuri reci şi-ntunecate
Unde pe veci îmi voi găsi mormânt.

Înfiorat de recea lor vorbire
Mă las cuprins de frigul vorbelor ce dor
Şi răscolesc în jarul stins al vieţii
Cu un vătrai din os de la picior.

Cu pălăria mea de om bătrân
Şi cu o zdreanţă veche drept costum,
Fără tovarăşi să mă-ndemn la drum
Rămân schelet într-un mormânt de lut.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana Comnena

În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena îşi deplânge soarta de văduvă.

Sufletul ei e ameţitt. "Şi râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viaţa ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă şi până la sfâşierea sufletului."

Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambiţioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufaşă a avut doar o dorinţă pătimaşă
(deşi ea nu va recunoaşte asta) pe care n-a reuşit,
în ciuda tuturor dexterităţilor ei, să şi-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăţia i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.

* Alexiada – valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 – 1153, una din personalităţile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre a fi, pur şi simplu

Palmierul de la marginea minţii,
Dincolo de ultimul gând, se înalţă
În depărtarea de bronz.

O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înţeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.

Tu ştii că nu acesta este motivul
Care ne face fericiţi sau nefericiţi.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.

Palmierul stă la marginea spaţiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe deşarte

Oricine crede despre sine,
Că tot trudit-a iarnă, vară,
Mănâncă pâine prea amară,
Şi că mai mult i se cuvine
Dar viaţa-i grea, nu orişicine,
Ajunge foarte sus pe scară
Iar bogăţia e precară,
Şi nu depinde doar de tine
Dorind progres neapărat,
Ne paşte gândul iluzoriu,
De-a reuşi, -gând prea ingrat-
E traiul prost, -nu provizoriu-
Când "iese musca la arat"
Şi "deputatu-n teritoriu"...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al inimii sicriu

Eram bine, chiar ferice,
Azi sunt prins intr-un razboi,
N-as fi zis ca o sa pice,
Podul asta dintre noi.

Nu poti sa ajungi la mine,
Eu la tine nici atat,
Mi-am luat sufletul la vorba,
Dar si el e amarat.

Un cuvant este o arma,
Nu ai vrut sa intelegi,
Cand iubirea se destrama,
Nu mai ai cu ce s-o legi.

Sunt aici, tu esti departe,
Despre ce -am trait eu scriu,
Si ingrop aceasta carte
In al inimii sicriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca sensibilă episodul 2

scriam zilele tre
cute despre o muscă sensibilă la curente
literare la pliuri hermeneutice –
un domn
din lumea bună a unui cenaclu on
line a remarcat
scrierea mea zumzăită mi-a dat
cel puţin 100 de like-uri dar la
cu totul alte postări: cele
cu nuduri stupide însiropate pe care
cum ştiţi
le pictez când şi când ca şi cum
asta mi-ar fi meseria

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!