usi deschise

* * *

Am bătut la uşi unde nu mi-a deschis nimeni,
doar pentru că acolo nu locuia Dumnezeu.
Am cerut şi nu am primit nimic,
doar pentru că nu am cerut lui Dumnezeu.

Apoi...

M-am rugat şi am primit pace şi linişte în inimă,
asta pentru că, mi-a dăruit Dumnezeu!

poezie de Lusiana Drăguşin (5 mai 2012)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de femeie

Ţi-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ţi deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrăţişezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac şi ascultă.

Crivăţul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum şi caşmir
de femeie.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimii paşi

Clopotul hrănit cu sufletul unui prunc
se zbate între cer şi pământ

bătăile ca o flacără mută
răsfiră suferinţi pe vorbe de duh

sânii secaţi ai femeilor bocitoare
agaţă pustiul de uşi cariate de lacrimi

liniştea plecată în cuvinte spre cer
îndoaie genunchii întru binecuvântarea zilei

cerul pregăteşte nunta unui înger

cineva umblă prin mine cu o întrebare...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magyarcsanad (cenadul unguresc)

acestui bărbat cu roţile parcă împleticite
îi sunt numărate la sânge spumat cu azot
drumurile prin sat - presiunea
pe umerii săi vine mai mult dinspre partea

enoriaşelor care-au bine uitat româneşte (?!) - tot

uşi de centenar primăria nu a sporit
aşa cum cred unii localnici că bine-ar fi fost
numărul de şanţuri de colectare-a bătăilor
de cap cu femeile-mufe de origine mixer

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bicarbonat de sodiu

Brusc, o nelinişte...
Ah, ce nelinişte, ce greaţă de la stomac răbufnind în suflet!
Şi ce mai prieteni am avut!
Şi cât de goale toate oraşele pe care le-am străbătut!
Şi ce gunoi metafizic toate inteţiile mele!

O nelinişte,
O întristare a epidermei sufletului,
Un fel de a-ţi lăsa braţele să cadă la apusul efortului...
Reneg.
Reneg totul.
Reneg mai mult decât totul.
Îi reneg prin foc şi sabie pe toţi Zeii şi negaţia lor.

Ce-ar putea să-mi lipsească, de simt că-mi lipseşte ceva în
stomac şi
în circulaţia sângelui?
Ce ameţeală vidă îmi istoveşte creierul?

Ar trebui să iau ceva sau să mă sinucid?

[...] Citeşte tot

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu privire la tabloul lui Delacroix: lupta lui Iacob cu îngerul

Steaua era pe sfârşite,
stingerea sunase şi ea,
cerurile deschise cântau.
Ce ştiau despre stingere
cerurile,
ce ştiau
de lacrimi amare?
Ce ştie
Primăvara
de lăcrămioare?

Şi fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile feerice

Zic unii, cum de-mi place mie
În lumi de basm copilăreşti;
Căci simt o mare bucurie
Pe-al lor tărâm, cum nici gândeşti!

Ca-n vis, eu cred în mândre zâne
Şi în pitici şi-n spiriduşi;
I-aud cum vor să mă îngâne
Cu dulce glas, pe după uşi.

Pe când îmi plimb, în seri cu brumă,
Gândirea-mi – pasăre în zbor –
În lumea lor de vis şi spumă,
De râs, de şagă şi fior.
...

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate

Ca să dăinuim
Urgent să pornim
Să zidim cetate
După posibilitate
Cu sinceritate
Fie de poeme
Din ţeluri supreme
Cu amabilitate
Şi onestitate
Cu steaguri şi steme
Dar nu cu blesteme
Fie şi de vise
Dar cu porţi deschise
Fără nervozitate
Pentru societate
Să fie reală
Fără păcăleală
Fără răutate
În eternitate.

poezie de David Boia (27 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

IQ

nu vreau să repet
să mă repet din cuibul
asta călduţ ce-mi asigură totul
foamea febrilă
setea de o altă culoare

sunt ca o zi de duminică

am o mare stimă de oameni
şi ferestre deschise

în venele mele
sângele meu alb curge
înspre izvoare din cer
ce nu ştiu a şopti
dorul lui Dumneze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te urmăreşte
imaginea mea,
şi nu poţi
să nu recunoşti
această obsesie...
Fugi!
La capătul lumii
nu te aşteaptă libertatea
cu braţele deschise,
nu te-aşteaptă liniştea.
La capătul lumii sunt eu,
îngenuncheată de dragoste,
şi-mi ţin ochii închişi,
pentru că nu mai pot opri
plânsul...
Taina lacrimilor mele
o vei duce cu tine-n
mormânt...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!