unde esti tu tepes doamne

Condiţional

Gândesc.
Ar fi bine să-mi fii
De unde nu mi-e.
Să-mi aduni de unde scad
Şi să-mi aprinzi din zbor
Ce sting...
Gândesc.
Aduc.
Ar fi simplu să-ţi dau
De unde n-am.
Să-ţi cânt de unde n-aud
Şi să-ţi strâng din suflet
Ce nu poţi...
Aduc.

Simt.
Ar fi frumos să vii
De unde nu mergi.
Să poţi de unde nu vrei
Şi să iubeşti din mine

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (21 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

iubeşte-mă femeie într-o noapte
la sânul tău adorm
e tainic vis, e dulce amăgire
offf, Doamne, cine ştie...
iubeşte-mă femeie pe un ţărm de mare
şi mâine vom fi iarăşi înapoi
ce dulce legănare între curenţi marini
iubeşte-mă pe pajişti de munte
în labirintul vieţii să ne pierdem paşii
ne vom întâlni pe culmile visării
vor suspina ferigile pe drum
în crângul crud
unde într-o noapte am sărutat o fată întâia dată
cu lacrimi pe obrazi te pierzi în braţele iubirii
şi surădeai suspinului dintâi
eşti mare, eşti pădure,
eşti vraja clipelor ce vin
iubeşte-mă femeie, încă o dată, într-o noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă

Ne despărţim, o viaţă nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Şi-n urmă întâmplări şi fapte
Ce mustrător ne vor privi.

Refren:

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Eşti pe viaţa mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Îmi eşti ca o emoţie, ca noaptea cea mai dragă
şi timpul tău se moţăie pe cea mai sfântă treabă,
mă giugiuleşti din când în când şi îmi rosteşti o vorbă,
să nu mă uiţi prea decurând iubire ca o fragă.

Îmi eşti acum şi ieri şi azi, o Sfinte şi o Doamne,
mă numeri şi apoi mă scazi şi mă aduni cu coarne!
Şi Doamne ce să mă mai fac că bâzâie cu toane
un om pribeag şi unul vag şi unul prins de toamne.

Mă chinuieşti şi mă cuprinzi în noaptea ta de taină
şi cu ce doruri mă afunzi şi eu mă scap de haină,
eşti cea mai cea dintre pereţi şi chipul tău mi-e rană
şi nu mai vreau să mă aştepţi mai mult de încă-o toamnă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Unde eşti, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor şi fericire,
Simt ce n-am ştiut nicicând că pot,
Simt că timpul se opreşte-n loc...

Unde eşti, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ţi de nedescris iubit
Sufletu-mi şi inima-mi pătrunde...

Ochii tăi întunecaţi îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare şi ocean ştiute...

[...] Citeşte tot

rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot Ţi-aş spune...

Doamne, de-ai veni acum, Isuse,
De-ai veni acuma să-mi vorbeşti
Printre-atâtea fapte nesupuse
Nu m-aş îndoi că mă iubeşti.
Nu m-aş îndoi ca eşti cu mine
Chiar de cred că n-ai ce aştepta
Şi împovărată de ruşine
Fruntea mi-aş pleca-o-n faţa Ta...

Am greşit şi Doamne, totuşi, totuşi
Tot la Tine voi striga mereu
Să-mi aprinzi în suflet flori de lotuşi
Şi în mâini să-mi pui un curcubeu.

Doamne, dacă-ar fi să vii acuma
Chiar dacă m-aş teme să-ndrăznesc
Chiar de Ţi-aş ghici în pleoape bruma
Tot Ţi-aş spune, Doamne, Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea (9 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România mea

Politica noastră (ce formă difuză a spaimei!)
ne pierde, treptat, în măsuri delirante,
politrucii se-ascund, zi de zi, în spatele faimei
istoriei noastre – cândva – onorante.

Schimonosită mai eşti, Românie –
Doamne, ce generaţii cu memoria scurtă!
România mea, oare câtă de Tu mai eşti Tu
şi cât de noi mai suntem noi?
Doamne, nu transforma într-o colonie mancurtă
o ţară – cândva – de voievozi şi eroi!

Renaşte-ne, redă-ne onoarea, în ritmuri allegro,
nu în ritmuri andante,
şi schimbă-ne cărările intens emigrante...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne...

Doamne, urechea Ta aude
Gândul inimii, ascuns
Şi-ochiul Tău divin pătrunde
În orice loc de nepătruns,
Nimeni nu se poate ascunde
De privirea Ta îndeajuns!

Dar mă-ntreb în conştiinţă
Unde-un foc nou s-a aprins:
Ce preţ are o fiinţă
De om ticălos şi învins
De vii Tu, Cel necuprins,
La al său pat de suferinţă
Să frângi laţul ce l-a prins?!

Tu vezi sincera credinţă
Şi orice dorinţă ascunsă,
Tu-asculţi sincera căinţă,
Şoapta cea încă nespusă,
Simţi adânca suferinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti viaţă?

Unde eşti tu viaţă,
Prin care am trecut?
Întrebarea e isteaţă,
Iar răspunsul e ştiut.

Viaţa care a-nceput,
Tu nu ştiai ce este,
Atunci cândva demult,
Credeai că e poveste.

Acum bătrân fiind,
Când ai văzut ce-a fost
Observi că doar trăind,
Viaţa are rost.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu fiu

Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi şi niciodată
Să Te laud, Doamne şi să pot să-Ţi cânt.
Legănată-n braţe m-ai ţinut şi încă
Mă mai porţi cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.

Tu eşti totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veşnicie pus-ai peste veşnicie
Şi mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.

Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boţul gângav de pământ
Cum să nu-Ţi fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi şi noapte-adusă pe altarul sfânt?...

poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!