Amuzante/comice despre uitat, pagina 12
Rețetă
1. Viața mea e-o înghețată
Cu pepene galben și-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure și prune...
2. Viața mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roșii dulci ornată,
Și plâns de ceapă verde.
3. Viața mea e-un măr de vară
Dulce acrișor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viața mea e un ghiveci
De sosuri și legume,
Ornată cu ciuperci
Și sarea de pe lume...
5. Viața mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (7 iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișu (entuziasmat): Vezi Nina, ce impact puternic are presa scrisă asupra cititorului? Îi dictează trăirile, îi modelează starea de spirit, îi definește personalitatea...
Nina (indispusă): Cititorul este naiv. Crede orice prostie, dacă este croită pe gustul lui! (Arătând spre Opinia.) Uită-te la proasta asta...
Mișu (aspru): Nina! Cum îți permiți?
Nina: O vezi? Varsă lacrimi pentru Crina Mandolina! A uitat de rata șomajului, de coșul zilnic, de calorifer, de factura la energie...
Mișu: Așa e! Presa are un efect tonic. Cumperi un singur ziar și uiți de toate necazurile!...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeți provinciale
Tristeți de după amiezi ploioase
Și de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Și-aștepți să vie ora mesei.
Tristeți de străzi pustii și mute,
De ziduri vechi și cu fațade,
De edificii cunoscute
În care nu știi cine șade.
De domicilii spațioase,
cu flori la geam și cu salon,
Din care pe la ceasul șase
Auzi urlând un gramofon.
Tristeți de goarnă funerară,
Melancolii de cățeluș,
Uitat de cineva pe-afară
Să schiaune pe lângă uși.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti zeul meu...
Te-ai înălțat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-ești zeul meu și inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu ești trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii și poți deschide porți închise.
Ești zeul mării nins de noapte și ești potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar ești și zeul meu iubit și focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi așa cum tu o știi de bine.
Și când se lasă seara-n vis și tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăți cu scoici in păr și îmi zâmbești admirativ,
Eu te privesc și te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in brațe și mă săruți conspirativ.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arthur: Păcat. Ar fi fost un cavaler de excepție.
Merlin: Poate că într-o zi va fi.
Arthur: Regulile nu-i vor permite asta. Cavalerii sunt de viță nobilă. Așa a fost și așa va fi mereu. Așa e tradiția... (O vede pe Gwen îndreptându-se spre Gwaine și se enervează.) Par foarte prietenoși unul cu celălalt.
Merlin: De ce ți-ar păsa ție?
Arthur: Nu îmi pasă... (Acum Gwen râde.) Merită mai mult de atât.
Merlin: Păi... ar trebui să țintească... mai sus? Vai, am uitat. Nu poate. O fată de condiția ei... Nu, n-ar putea fi niciodată soția unui nobil. Astea sunt regulile.
Arthur: Merlin?
Merlin: Taci din gură!
Arthur: Ai ghicit.
replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Păi de când cu carantina,
Soața parcă-i mai umflată.
Ba chiar și vecina Gina
Îmi șoptește: cred că-i fată.
Fată nu-i și știu eu bine
Că de mult s-a măritat.
Ea îmi spune: Măi vecine,
Nu cumva te-ai îmbătat?!
Da de unde. Știi că barul
E departe. N-am ce face.
M-am dezinfectat cu țuică
Și-am lucrat... la patru ace.
Doamne, măi, ferească Sfântul!
Cu Covidul nu te pui...
M-a-nșelat?! O să-i rup gâtul...
E gravidă?! Poate nu-i...
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămara de fructe
Deschid cu grijă ușa la beci de cum ajung
Cu cheia lucitoare de-atâta folosit,
Atent să nu audă nevasta, stau smerit
Și-mi reproșez cu ciudă că am uitat s-o ung.
Mă răscolește gustul aromei pe furtun,
Simțit chiar de pe timpul când e paharul gol
N-apuc să umplu cana că mă și simt matol
Nu scot pe cep licoarea, că doar nu sunt nebun!
Evlavios, cum altfel, chiar dacă nu mă crezi,
Luminii lumânării i-arăt paharul plin;
Cu gândul la nevastă, în cinstea ei închin
Și mă feresc de grindă să nu văd stele verzi
Nici de această dată nevasta nu m-a prins...
Pun vin la balamale, să plec fără emoții,
Evit astfel din fașă în capul meu comoții,
Închid enorma ușă și... mă trezesc din vis!
poezie satirică de Dumitru Râpanu (2013)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit făr'de simbrie
La răspântia din vale
Șade dorul plin de jale,
Plânge bietul că-i uitat,
Flămând tare și-nsetat.
Haide dorule, cu mine
Și-ai să vezi că ți-o fi bine,
Mai am vreme, zmeu să fiu
Cât în lume încă-s viu.
Uite, stai sub ăst alun
Stele-n palme să îți pun,
Tu să faci din ele scară
Să urcăm la mândra iară.
Dorule, mă rog mereu
Să-mi dea Bunul Dumnezeu,
Încă cinci ani de putere
Să iubesc trup de muiere
Și s-adorm pe sân de fată,
Dar și-n pat de măritată.
Chiar de mi-s plin de păcate
Pomenit să fiu de toate,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studentul
Îi păru că-i miez de noapte
Când privi cu greu afară,
Chiar de era ora șapte,
El crezu că-i abia seară.
Nu putu să-și amintească
Unde-a fost și ce-a făcut.
Un coleg vru să-i vorbească,
Dar că lui nu i-a plăcut.
Lasă-mă și tu în pace!,
Că oricum nu am ce face,
Înțeleg că am greșit,
Că doar nu sunt nesimțit.
Se izbi înspre căldare,
Cu nesaț bea-ntruna apă,
După câteva pahare,
Vesel ziua vru să-nceapă.
[...] Citește tot
poezie satirică de Anatolie Cărbune (5 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!