Toate rezultatele despre uitat, pagina 12
Uitarea? Nu am uitat de ea!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ți-ai uitat mintea la garderobă?
citat celebru din Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret și speranță
Am plâns la moartea ta, iubito
Am plâns și n-am niciun regret
Am vise nopți în șir, iubito,
Cu tine ca și când te-aștept.
Am pus pe crucea ta iubito
Un biet buchet de trandafiri,
Să te-nsoțească-n nemurire
Să te păstrez în amintiri.
Vor trece ape și milenii mii,
De când te plimbi pe Elizeele Câmpii,
Vor trece morți și vieți la infinit,
Nu te-am uitat chiar dacă ai murit.
Ce-ai face tu în locul meu,
Ai fi uitat c-am fost al tău,
Chiar dac-ai face eu nu aș putea
Să dau cu piciorul în ce-a fost dragostea ta.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu un popor uitat de Dumnezeu
Actori de circ, pe ceruri prindem stele
Și spectatorii cred că nu ni-i frică
Atunci când regii junglelor abdică
La forță, făcând sluj și temenele.
Când, prinși de fúrii, coamele-și ridică,
Își scot, sălbatic, colții din plăsele,
Cu fieru-ncins i-oprim, să nu se-nșele
Că regii súntem noi, la o adică.
Știu un popor uitat de Dumnezeu,
Ce-a jinduit slobóda nu o dată,
Jertfindu-și soră, frate, mamă, tată.
Să fi-acceptat cecenul-frate-al meu
Că eu, dresor, mai pot scăpa de-un leu,
Iar el, din cușcă, practic, niciodată?
sonet de Nicolae Mătcaș din Roată de olar (2008)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat. Dar ce să uit?
aforism de Cristinel Mortici (25 septembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortul viu
Bate omu-n poartă noaptea,
Câinii latră neîncetat;
El gălbui ca lumânarea
Pasuʼ înapoi și-a dat.
Se întreabă ce-i cu sine,
De ce lumea l-a uitat
Și cu durere s-apleacă
Spre un nume scris în gard.
Iar se uită lung la casă
Ca și de atâtea ori
Și întinde mâna-i ceară
Și privește către nori.
Nimeni nu deschide ușa,
Nimeni glas n-a auzit
Și stau toți culcați în casă...
Pază-i viața ce-a trăit.
[...] Citește tot
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deprinderile inimii sunt așa de greu de uitat!
Balzac în Istoria celor treisprezece, Ferragus
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Dumnezeu a uitat de Pământ" de Petru Ioan Gârda
''Dumnezeu a uitat de Pământ'',
Și-a luat sfinții și îngerii-n fugă,
Ne-a lăsat doar un ultim cuvânt
Adormit în blestem și în rugă.
Poate-un rai mai zidește-n eter-
(O-ncercare ce-i e la-ndemână),
Într-o altă sclipire de cer,
Unde-o lume mai bună adună.
Când, pe-aici, va mai trece vreodat',
Coborându-și privirea blajină,
Va găsi un ținut despuiat
Fără viață și fără lumină.
Și va lua, ca și-atunci, din fruntar
O bucată de piatră, s-o-nvie,
C-o suflare, dar n-are habar,
Că-ncercarea, în van, o să-i fie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Nostalgii și ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
*
Vanele furiei se deschid în tâmplă
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
Voința zvâcnește, chiar de azi se pierd
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!