text de gregorie viceu

Poetul şi eul liric

Am aflat, din cărţi, discret,
Dintr-un text, deloc satiric,
Cum, că eu, fiind poet,
Am, în mine, EUL liric!

Vena poeziei, sumbră,
N-are suflet, n-are sânge,
Autorul e în umbră,
EUL râde, EUL plânge.

La iubita mea frumoasă,
Dac-aş vrea să zbor ca zmeul,
Ca poet, eu stau acasă,
Dar, la ea, se duce... EUL!

Eu vă spun, cu tot onorul,
Şi vărsându-mi, sincer, focul,
EUL ăsta, profitorul,
Mi-a luat, de-o vreme, locul!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta înspre mama...

Poarta înspre mama

câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere -
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
***

(Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 – Poarta înspre mama de Teodor Dume,)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou pentru alt mâine

Sunt doar o adiere, ce mai pulsează încă,
Sunt corp cioplit din lutul udat de Dumnezeu,
O flacără în bezna ce supără zăpada,
În infinit amprentă a propriului meu EU.

Sunt doar o picătură, ce doarme printre frunze,
În ploaia care spală păcate în cădere
Şi scenă pentru piesa fără un text anume,
Pietriş adus de apa ce printre cetini piere.

Mâine sunt amintirea ce-ar vrea să-i dau răspunsuri,
Când un gropar i-arată casa-n pustietate,
Pe coli am tot destinul şi-l voi lăsa pomană,
Ecoului, să vândă clipe-n eternitate.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o dispută bazată pe lingvistică între religie şi literatură, aşa cum e între politică şi literatură. Totuşi nu e doar o dispută între două contrarii. Deoarece, în timp ce religia caută să privilegieze o limbă în defavoarea celorlalte, un set de valori în defavoarea tuturor celorlalte, un text în faţa celorlalte, romanul s-a referit mereu la modul în care limbi, valori şi naraţiuni diferite se află în conflict, şi la relaţiile nestatornice între ele, care sunt relaţii de putere. Romanul nu încearcă să stabilească un limbaj privilegiat, ci insistă asupra libertăţii de portretizare şi analiză a luptei între cei ce aspiră la astfel de privilegii.

Salman Rushdie în Nu e nimic sacru? (1990)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniştită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Aşa e şi viaţa, mă gândeam. Te lasă să crezi că totul e normal şi, pe neaşteptate, îţi pune gheara în gât. Apoi am visat o mare plină de delfini roşii. Se jucau în apă. Deodată, am observat că lăsau urme de sânge pe care valurile le combinau, făcând să apară pe suprafaţa mării un text din care nu înţelegeam nimic deoarece era într-o limbă necunoscută. Când spuma a şters totul, ca un burete alb, m-a acoperit un val puternic. Am simţit că devin uşor, că plutesc. că mă afund, că nu mai eram deloc speriat.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură ne aflăm în prezenţa unui context psihic care diferă net de acela al lapsusurilor verbale şi de grafie. Una din cele două tendinţe concurente este aici înlocuită printr-o excitaţie senzorială, ceea ce poate că o face mai puţin rezistentă. Ceea ce citim nu mai constituie o emanaţie a vieţii noastre psihice, ca în cazul a ceea ce ne propunem să scriem noi înşine. De aceea erorile de lectură constă, în cea mai mare parte a cazurilor, într-o substituţie completă. Cuvântul de citit este înlocuit printr-un altul, fără a mai exista în mod necesar un raport de conţinut între text şi efectul erorii, substituţia făcându-se în general în virtutea unei simple asemănări între două cuvinte.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucăm în faţa oamenilor secolului 21. Ei nu mai cred orice. Trebuie să crezi tu cu adevărat pentru ca publicul să creadă. Şi ne întoarcem la părintele Daniil: "Să joci numai roluri pozitive!". Pentru că toate stările astea... Eşti într-o piesă cu un text care nu face bine publicului, cu porcărioare, cu alte teme... Şi ca să fac o paranteză, eu cred că există şi o cabală împotriva culturii. Adică se pun multe spectacole împotriva poporului acestuia, ca să îşi uite problemele de istorie, să-şi uite rădăcinile, să uite cine este. Şi atunci, dacă într-un spectacol negativ tu mai joci şi un rol negativ, toate aceste lucruri negative se duc în tine... E o luptă foarte mare în meseria aceasta.

citat din Mihai Coadă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nava-i ea şi nu-i el

Nava-i ea şi nu-i el pentru că în juru-i întotdeauna se-aţine,
Forfoteşte,-o grămadă de lume – de obicei o gaşcă bărbaţi.

E nevoie de perii şi de multe vopsele pentru a o face s-arate bine.
Nu cheltuielile iniţiale cu ea sunt mari, ci întreţinerea.

Umblă mereu înţolită la patru ace, cu eşarfe fluturând în vânt.
E nevoie de cineva experimentat pentru a o manevra ca lumea
Şi fără un bărbat adevărat la cârmă, e absolut incontrolabilă.

Îşi arată părţile de sus şi-şi ascunde fundul, iar când intră-n port
Îi place să treacă printre gemanduri-santinele cu ochi înflăcăraţi.

* Foclor maritim - Anglia; acest text care explică de ce nava este substantiv de genul feminin, a fost găsit scris pe un săculeţ pentru depozitat ceaiul.

poezie de Autor anonim, Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A! Da!... E ziua ta...

ce să mai scriu,
un vers, un text sau altceva...
a! da!.. e ziua ta...
şi nici nu ştii că ţi-am făcut o poezie,
e cum e ea şi este pe hârtie,
zâmbesc ştrengar că nimeni nu o ştie,
citesc mai rar, să văd de-i amăruie

în ea ţi-am scris ce dor îmi e de tine,
ce dor nebun s-a cuibărit în mine,
dar nu vei şti, pe foaie o să doarmă,
mângâi încet hârtia într-o toană
şi corectez greşelile puţine,
mai schimb ceva...
să dea bine în rime

în ea-s urări, urări pe-o coală roză,
în ea ţi-am spus iubire într-o doză
şi ce păcat că nu am nici o poză,
cu ochii tăi, cu gura-ţi de mimoză,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este iubire, este şi fiinţa

problema ultimă a cunoaşterii este fiinţa...
fiinţa nu este cea desăvârşită!
numai iubirea ei e desăvărşită...
fiindcă, unde este iubire este şi fiinţa!
când iubeşti... nu te-ntrebi pe cine iubeşti
îi iubeşti părinţii, zâmbetul lui mefistofelic
îi iubeşti leagănul copilăriei, îi iubeşti esenţa gândirii
zborul de aripă răsfrânt... spre marginile firii...
iubirea este pentru un text,
nu pentru un context!
el era tot idee...
şi eu mă-ntrupam în carnea crezului lui
mă rezideam perpetuu... trecând în alt timp
doar de iubirea lui nu mă săturăm niciodată,
doar ea era azima sfântă pe care vream să mi-o înmulţească
Domnul, doar izvorul ei era veşnic nesecat!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!