te face sa razi

Rondelul manuscriselor

De ce n-aş face ca Petrarca
Arzând şi eu din manuscrise
Cu care mi se umple barca
Aceasta veche, pare-mi-se?

Am tors şi eu atâtea vise
Pe care mi-am pus sigla, marca
De ce n-aş face ca Petrarca
Arzând şi eu din manuscrise?

Că viaţa seamănă cu zarca
În cari se-nghesuie închise
Privighetori ce mor ucise,
Cum moare primăvara ţarca,
De ce n-aş face ca Petrarca...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul toamnei

Făptură firavă născută din lut
Înfrunţi fără teamă şir început
De nopţi lungi de veghe ce prind rădăcini.
Din aripi de vise rămaşi sunt doar spini.

Se scutură ploaia, tăcerea apasă
Făptură firavă, tu râzi şi nu-ţi pasă.
Cer prăbuşit este aproape
Toamna colindă cu ultime şoapte.

În braţ crizanteme cu roşul lor pur
Îţi iau răsuflarea şi tot împrejur
E-amestec de jale, iubire şi dor
Făptură firavă cu pas trecător...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Timpul curge din cochilii
peste ţărm, peste nisipuri,
cum, înceată, îşi desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi şi glasul se consumă,
galeş risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiţi pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe nişte scoici absurde,
şi-apoi mă rechemi, cu spaimă,
ţintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Şi, îmbogăţiţi de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrăţişăm, când curge
timpul din cochilii sparte...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Ce ai face dacă ai avea puterea?
Ai dărâma un munte
ca să construieşti?
Sau ai urca pe punte
să călătoreşti?

Ce ai face dacă ai avea răbdare?
Ai aştepta ca din senin,
să se-împlinească-al tău destin?
Sau ai munci să-l împlineşti
şi ferice să trăieşti?

Ce ai face dacă timpul s-ar opri în loc?
Ai reinventa Universul
ca să redai timpului mersul?
Sau ai redeschide Olimpul
ca să dăinuiască timpul?

Sunt întrebări, la care,
răspunsul e în aşteptare.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glic

Glic!

Face gâtul sticlei glic!
Draga mea, eşti un simbol;
Zâmbetu-ţi e raiul gol...
Tu eşti mare, eu sunt mic.

Glic!
Glic!

Tu bei vin şi eu beau bere,
Asta nu face nimic;
Un simbol eşti în picere,
Est pahar ţie-ţi ridic:

Glic!
Glic!

Eşti o nimfă, sunt un faun;
Face gâtul sticlei glic!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum arzi, mă arzi...

cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi şi arzi,
în mine clipa asta moare

cum risipeşti
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeţi
aşa cum eşti, îmbietoare

risc să te gust,
ştiu ameţeala şi îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzeşte, mă întoarce

cum străluceşti,
lichidul tău amar şi dulce,
mă mai trezeşti
prin gânduri mai îmi pun o cruce

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul se face piatră

Aerul se face piatră în jurul meu
am nevoie de blestemul
ochilor tăi
să mă îngropi în el
să nu mai văd florile încremenite
intense spre mine

poezie de Ion Şerban Drincea din Mirarea fructului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ştii

Ce râzi la mine, lună cheală?
N-ai mai vazut un scamator
Sorbind iubirea toată, goală
Fără vreo cană sau ulcior?!?

Ce inţelegi tu cum e viaţa,
Ce e suspin si ce e dor?
Eşti stearpă şi rece ca gheaţa
Şi când te mângâie vreun nor...

De mi-ai da ceru-ntreg cu stele
Şi timpul tău nemărginit,
Aş vrea tot clipa vieţii mele
Cu of de dor nepotolit.

Sunt muritor. Aşa să fie -
Focul iubirii e nestins.
Cât am în piept inima vie,
Mă las purtat pe-aripi de vis...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu din Daţi totul iubirii (2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu pleci când stai
Şi fugi când te apropii,
Şi te mai miri că-n mine ochii
Îşi vând din vise
Când genele umbresc
Din rai...
Tu pierzi când dai
Şi te ascunzi când ieşi,
Şi mă mai cerţi că-n mine, şterşi,
Copii ai dorului se sting
Când flăcările fug:
Alai...

Tu râzi când plângi
Şi îmi vorbeşti când taci,
Şi te mai plângi că-n mine zaci,
Ca-n plânset sarea, caldă,
Când pleoapele se scurg:
Adânci...

poezie de Gabriela Chişcari (6 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Dansează nebuno, dezbracă veşmântul,
Coboară cu capul, sărută Pământul.
Simţi viaţa? Eşti moartă, urâto. Ce lacrimi,
Ce proastă. Ai inima plină de patimi.

Dă-ţi drumul femei, trăieşte, aleargă,
Mănâncă şi lasă durerea să meargă.
Şi cântă, te roagă si taci, râzi de tine,
Eşti fără de minte. Aşa-i că-i mai bine?

Iubeşte-l si du-te şi-i spune. Să ştie
Că tu ai fost moartă şi-acuma eşti vie
Şi leagă-l de tine cu lanţuri de fier,
Impreună trăiţi, sau plecaţi sus la cer.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!