Serioase/triste despre strada, pagina 12
Moda nu este ceva care există numai în rochii. Moda este în cer, pe stradă, moda este legată de idei, de viață, de tot ceea ce ne înconjoară.
citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Casa cu fete
Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mareșalul Antonescu era poate nebun, însă a dat totuși dovadă de înțelepciune și omenie: a salvat viața a cel puțin șase sute de mii de evrei români. Nici un cuvânt de recunoștință, nici un monument, nici o stradă, în Israel, care să-i pomenească numele.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioran o "ciorănește"... Auzi la el! "Țicnitul" acela, Teșelene, mânca-ți-aș perciunii, s-a opus deportării evreilor din România. Teșelimea ta crede [...] | Citește tot comentariul
Brâncuși: Brâncuși nu-i acasă, prietene! Eu sunt Costache, paracliserul bisericii ortodoxe din strada Jean de Beauves, numărul 9 bis... (Apăsat.) Să nu mai aud de Brâncuși! L-am părăsit... A umblat în pielea mea optzeci de ani! Acuma e prea greu! Nu-l mai pot duce...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maladia numită agorafobie, spre exemplu, debutează cu un acces de angoasă în stradă. Acest acces s-ar reînnoi la fiecare ieșire, dar formarea simptomului, care poate fi considerat ca o inhibiție, ca o îngustare funcțională a eului, aplanează accesul de angoasă.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi asculta cuvintele cântecului pe care menestrelul îl cântă pe stradă, chiar dacă oamenii nu îl aud fiindcă au sufletul înnebunit de spaimă. Cântecul spune: "Iubirea domnește, dar nimeni nu știe unde îi este tronul/iar ca să-i cunosc lăcașul tainic, mai întâi trebuie să îi devin supus."
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sondra Pransky (când Peter le-a spus că va fi plecat din oraș, dar tocmai îl zăresc pe stradă): Nu-mi vine să cred că m-a mințit!
Sid Waterman: Poate că îi e rușine de ceea ce face sau poate că e membru al vreunui club dintr-ăsta de travesti sau poate că dansează dansuri populare!
replici din filmul artistic Bomba zilei, scenariu de Woody Allen (28 iulie 2006)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii deprimați au o dorință scăzută de a atinge scopuri, iar uneori nu observă că se întâlnesc cu lucruri noi, așa cum observă alți oameni un nou strat de flori în grădina vecinului sau că tocmai s-a deschis o nouă cafenea pe stradă. Ei tind să fie lipsiți de persevrență, să le lipsească tenacitatea necesară pentru a le duce la îndeplinire.
Richard Davidson în Creierul și inteligența emoțională (iulie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- spovedanie
- Spovedania: viol al conștiințelor făptuit în numele cerului. Ca și celălalt viol - analiza psihologică! Laicizată, prostituată, spovedania se va practica la colț de stradă, cât de curând: cu excepția câtorva criminali, toată lumea tânjește să aibă un suflet public, un suflet-afiș.
definiție celebră de Emil Cioran în Ispita de a exista, Scrisoare despre câteva impasuri (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Automobilul nu numai că a pus stăpânire pe stradă, dar a provocat și dispariția țesutului viu al orașului. Pofta lui de a acapara spațiu este insațiabilă; mișcându-se sau repezindu-se în parcări, el devorează terenul urban, făcând ca clădirile să devină insule solitare ale spațiului de locuit într-o mare spumegând de trafic periculos și aglomerat.
James Marston Fitch în New York Times (1 mai 1960)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!