secat

Ne-am turcit

De la un timp ne-am tot turcit
Şi ţara noastr-a sărăcit,
Au secat fântâni, urcioare,
Cristalinele izvoare
Vântul tot mereu ne bate
Viaţa-n noi mereu se zbate
Între traumă şi vis
Tot trecând pe interzis.
Visele decapitate
Între doruri şi dreptate
Ard în cerc uitat deschis
Într-un veşnic paraclis.
Trecerea e grea-n divan
Ne tot fură an de an
Precum iepurii si cerbii
Primăvara firul ierbii.
Vara noastră pe la umbră
E din ce în ce mai sumbră
Toamnele mai tuciurii
Primăveri fără florii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Eu şi Tu, noi amândoi

Mergând pe Drumul Robilor
prin galaxii şi printre stele,
debusolaţi şi obosiţi,
apare chinul.
Şi Eu şi Tu, noi amândoi,
ne-am înţeles
să ne unim destinul.

Şi Tu şi Eu
iubindu-ne,
ne-am hotărât şi ne-am luat.
Tu soţ, iar Eu soţia ta,
demult, dar încă n-am uitat.

Şi Eu şi Tu
ne amintim
de greul drum de la-nceput,
dar vorba Ta a fost un dar
iar zâmbetul şi un sărut,
n-au fost în zadar.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Încremeni câmpia sub ochi geloşi de soare
Că-n dor năprasnic iaca, inima i-o arsă
Căci doar zâmbind şăgalnic, ucisă orice boare
Ce-n ochii verzi de iarbă în zori de zi se varsă.

Şi-a mai secat izvorul ce-atât iubea câmpia
Că-i săruta piciorul de mal cu unda-i rece
Şi-ar fi uscat şi codrul cuprins de gelozia
Ce-l chinuia de-o vară şi nu părea a-i trece!

Aerul căzu greu, pătură ce-a cuprins
În sărutări de foc trup proaspăt de câmpie
Căci nici un vânt nu stinge parjolul ce s-a-ntins
O molimă de suflet numită gelozie...

Ce-ar mai fi plâns câmpia dar lacrima-i secase
Şi florile din plete în vânt se scuturau
Muriseră şi macii ce-o lume-o fermecase
Pe-obrajii de câmpie sfioşi când înfloreau.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Încremeni câmpia sub ochi geloşi de soare
Că-n dor năprasnic iaca, inima i-o arsă
Căci doar zâmbind şăgalnic, ucisă orice boare
Ce-n ochii verzi de iarbă în zori de zi se varsă.

Şi-a mai secat izvorul ce-atât iubea câmpia
Că-i săruta piciorul, de mal, cu unda-i rece,
Şi-ar fi uscat şi codrul cuprins de gelozia
Ce-l chinuia de-o vară şi nu părea a-i trece!

Aerul căzu greu, pătură ce-a cuprins
În sărutări de foc trup proaspăt de câmpie,
Căci nici un vânt nu stinge parjolul ce s-a-ntins
O molimă de suflet numită gelozie...

Ce-ar mai fi plâns câmpia dar lacrima-i secase,
Şi florile din plete în vânt se scuturau...
Muriseră şi macii ce-o lume-o fermecase
Pe-obrajii de câmpie sfioşi când înfloreau.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, Europa!

România e condusă de indivizi
cu mâinile pline de sânge,
care-şi pipăie necontenit sexul
şi propovăduiesc familia tradiţională...

Apoi, îşi numără valizele cu bani
şi gagicile care siluiesc limba română,
ei, semisfertodocţii, având mania grandorii
şi rânjetul irevocabil al mafioţilor pur-sânge!

Iubesc aproape totul, minus Ţara,
pe care-o violează şi o vând în
piaţa publică, bucată cu bucată...

Au nostalgia haosului şi tot ce nu le satisface
poftele animalice devine eroare sau păcat
împotriva spiritului lor de infractori născuţi
şi nu făcuţi...

Putrezi de bogaţi şi de ei înşişi, aceşti şuţi

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doar scriem

plângeam fără lacrimi

sub cerul verii

mă obosisem cautând
câteva cuvinte
în care să-mi încapă inima

toropit de zăpuşeală

era prea multă arşiţă
amândoi ne deshidratam

era o miză şi singuri
doi invalizi
ne validam reciproc ideile

la masă sub viţa de vie
visez cum plouă
şi desenez o umbrelă

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna lungilor vecernii

Nu mai port în mine teama de-a păşi spre întomnare,
E firesc să-mi fie galben tivul fustei lungi şi creţe,
Îl brodez cu foi de ceapă, deznodându-l de tristeţe,
Rup din vechea sa dantelă putrezita-i destrămare.

Zbor cu aripi de egretă peste-ntinsul rece-al deltei,
Curăţ trestiei privirea cenuşie şi mâhnită,
Simt cum umbra-i mă-nfăşoară şi în ea sunt strejuită
Ca-ntr-o mantie şireată, potolindu-mi chinul setei.

Scutur movul din amurguri prefăcându-l în cerneală,
Să-i fac plinul călimării ce-a secat în plină vară,
Iau din galbenul gutuii învelită-n puf şi ceară
Şi-mi cos nasturii cămăşii şi tighelul de pe poală.

Vând castane îmbrumate pe-o tarabă ruginită,
Vineţiul cer tocmeşte, să primesc la schimb narcise,
Iau muşcatele-nflorite, le-mprumut pe-un ţoi de vise,
Să-nroşească primăvara, cea pe care-o vreau ursită.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat să am dreptate

- Înger, îngeraşul meu,
ce mi Te-a dat Dumnezeu,
venele se taie greu...
Inutilitatea noastră cea de toate zilele
nu mai mi-o da mie astăzi
nici în timpul zilei
pentru a-mi câştiga cu ea "existenţa"
făcând sluj în faţa proştilor atotştiutori
şi a curvelor atotputernice,
şi nici în timpul nopţii
când, după ce-mi iau calmantul,
aştept cu nesaţ
entuziasmul încremenirii
cu speranţa că numai în somn
există un viitor.
M-am săturat să am dreptate, Îngere!
Pentru mine, gloriosul
veni, vidi, vici
se traduce: am venit, am văzut, am scuipat!
Dar, de la o vreme, scuipatul mi-a secat ;

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrâncenare

smulge-voi rădăcinile neamului şi le voi da hrană porcilor
alunga-vă-voi din paturile şi din cugetele voastre
şi se va vedea dreapta voastră credinţă
zise Ucide-l Toaca frecându-şi mâinile însângerate

şi după cele şapte molime abătute asupra neamului şi după ani de chin
foametea, ura, nimicnicia, uciderea pruncilor, hoţia, minciuna
inimile îşi smulgeau rădăcinile, care plângând
care cu sufletul pustiit şi cugetul ros de îndoială şi plecau

pribegie scria în colbul urmelor paşilor
şi urgia se abătea asupra celor ce nu se dădeau plecaţi
biciuind trupuri bătrâne şi tinere de-a valma
pârjolind căile de plecare, de întoarcere

hotarele sunt doar vâlvătaie şi flacără
lacrimile au secat şi cu ele s-a dus şi umbra verdelui
pustiul muşcă halcă din trupul schilod
şi vaietele se preling în moarte

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Hai, vino, mândro, că mi-e frig,
nu mă lăsa în van să strig,
adu-mi iubirea înapoi
că ochi-mi plânşi au rămas goi,
de dor şi sufletu-a secat,
cu vorbe şade încărcat,
tot nu ţi-e milă şi păcat,
priveşte-n urmă ce-ai lăsat,
ce-ai răscolit şi devastat
pe unde paşii ţi-au umblat
când roua de pe flori sorbeam,
răcoarea zorilor simţeam,
unul spre altul alergam,
cu drag şi dor ne-mbrăţişam
şi de iubit ne săturam.
Acum sunt singur cuc, te chem,
îmi eşti baladă sau rustem,
îngândurare sau blestem,
n-am de la tine niciun semn
de provocare sau îndemn

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!