satul meu

De câte ori gândul meu nu fuge hoinar, descătuşat de convenienţele rostului meu în depărtările străinătăţii, de câte ori cugetul meu nu evada din emisferele universului muzical pentru a-mi oferi un popas la Ograda, satul meu natal, din marea ialomiţeană a spicelor de grâu a Bărăganului, de câte ori cu încălţămintea pe marmura marilor săli de concerte şi de operă din America sau din centrele muzicale ale Europei nu mi-aş fi dorit tălpile desculţe în pulberea uliţelor din Ograda, după cum visam o plimbare în forfota străzilor bucureştene?

Ionel Perlea în Ionel Perlea - un magician al baghetei, scrisoare adresată lui Theodor Grigoriu (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec neterminat

"cine are tinereţe
de vânzare? vreau să cumpăr!"
şi-a plecat în lumea mare
un copil fără astâmpăr,

dar cu timpul, dâra vieţii
mai adâncă se arată.
palma, inima, pomeţii
obosesc... el cată, cată

să cumpere tinereţe
de la unul, de la altul.
în zadar! plin de tristeţe
se-ntoarce... unde-i e satul?

casa, pomii, cai, uluce
parc-au intrat în pământ.
a rămas numai o cruce
răstignită pe mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Oricine merge la Paris,
Mirându-se de toate cele,
Şi n-are bani să dea pe ele,
Tânjeşte după Paradis
Iar tot românu' are-un vis:
Sătul de cazne-atât de grele,
S-ajungă-odată printre stele
În Rai, n-admite compromis
Dar viaţa-i o continuă luptă,
Şi greu, prea greu îţi este traiul
Priveşti spre cer cu faţa suptă
Şi-ţi spui cu voce tare baiul:
Din El, bătaia de e ruptă,
Vă-nchipuiţi, cam cum e Raiul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe ar fi de spus despre bunica mea, ţărancă din Gorj, care a umblat toată viaţa cu picioarele goale prin bătătură şi a muncit cum numai ţăranii muncesc la ţară, de când se crapă de ziuă şi până la lăsatul serii, "că, dacă guiţă porcul de foame de dimineaţă, ne râde satul, muică", care ştia istorie şi ne încuia la geografie punându-ne întrebări despre ţări şi capitale, deşi n-a avut timp, în cei 80 de ani cât a trăit, nici măcar să vadă Marea Neagră.

Simona Buşoi în Învaţă de toate, Costumul popular - esenţa vie a sufletului românesc (2011)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare,
Un şuier lung... Tresar mişcat...
Simt inima bătându-mi tare.
Văd poarta ţărnii... Turnul vechi...
O casă... două... toate ninse!
Şi gara... lume... Uite-ai mei!
M-aşteaptă toţi cu braţe-ntinse...
E mult de când nu ne-am văzut,
E-atâta haz şi bucurie!
Doar numai frăţiorul mic
Se uită lung: nu mai mă ştie...
În ochii lui naivi şi mari
Citesc un gând, o dulce teamă...
Şi parc-ar vrea să-ntrebe-ncet:
"Cine-i urâtul ăsta, mamă?...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă şi blestem

Pe creasta nopţii moara seacă
macină lumină-n gol.
Lopeţi se-nalţă şi s-apleacă.

Războiul după uşă pus
ţese singur - vezi suveica?
Fă o cruce spre apus!

Fântânile la uliţi rele
găleţi coboară şi ridică
'n cerul jefuit de stele.

Cuiburi în copaci s-aprind
ca de-o mână. Ard cu flăcări.
Auzi ouăle pocnind.

Duhul răului tot vine
'n sat nelocuit să pască
iarba morţilor de bine.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui statut neclar

Statutul meu nu e prea clar
Şi situaţia atestă
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar

Mai mult calic decât avar
Sătul să jindui o siestă,
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar

În jurul meu prietenii dispar
Deşi păstrez dorinţa manifestă
Să mă iubească cei ce mă contestă,
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar,
Că toată lumea mă detestă...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduneaua uşoară-n zbor...

Rândunea uşoară-n zbor,
Crainic primăverilor,
Săgetând văzduhul treci –
Unde-ai fost şi unde pleci?

De n-ai cuib şi-ţi cauţi loc,
Purtătoareo de noroc,
Ia-ţi tovarăş la zburat
Gândul meu înlăcrimat,

Şi te du cu el mereu
Până-ţi da de satul meu,
Până-ţi da de cel bordei
Unde plâng părinţii mei.

Colo-n coperişul lor
Să-ţi faci leagăn puilor, -
Şi să spui bătrânilor
Că pustiul meu de trai
E ca mugurul ce-l tai

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

M-a prins in stransoarea lui,
Vartej de amintiri,
Si se incapataneaza sa nu-mi dea drumul.

"Dezleaga-ma!" i-am poruncit,
Dar cu o mana grea
Ma strange si mai tare.
"Termina!" imi spunea;
Dar eu doream cu orice pret sa scap.
Si totusi - nedandu-si seama ca imi face rau -
Imi striga sa ma potolesc,
Sa nu ma mai port ca o copila mofturoasa.
Degeaba: eu nu intelegeam ca asa mi-e soarta: vroiam!
Si ma zbateam din ce in ce mai tare,
Pana cand, speriat si satul,
M-a lasat se plec zicandu-mi ca odata si-odata
Va veni si vremea mea si se va intoarce.

poezie de Francesca Buta (4 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursarul

(După natură)

Umblase mult prin sate şi câinii îl lătrase,
Mâncase câte-odată, de multe ori răbdase:
La cârciumi şi prin bâlciuri De-un şir întins de ani,
Cânta, jucându-şi ursul, pe codrii şi pe bani,
Bătrân dănţuitorul, bătrân şi cântăreţul...
Şi rareori, de milă, îi răsplătea drumeţul...
Artistu-n patru labe, maestrul în toiag,
Mergeau, tăcuţi şi jalnici – pribeag lângă pribeag...
Şi obosiţi de cale, lăsând în urmă satul,
Pe câmp sau prin frunzişuri
Dorm unul lângă altul...

poezie celebră de Traian Demetrescu din Sensitive (1894)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!