rime foaie verde saramura

Înflorim de foaie verde

Suferinţă fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârşit

Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi

Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferinţă fii de treabă

Primăvara a venit
pe muchie de cuţit

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berea

Băutură răcoroasă,
Amăruie şi gustoasă,
Minunată udătură
Mai ales când e căldură.

Merge excelent cu mici,
Cu cârnaţi şi fripturici,
Pizza, peşte saramură,
Cu mezel, afumătură.

Berea rece, de la gheaţă,
Cerul gurii îl răsfaţă,
E grozavă, o-ncântare,
Însă face burta mare...

pamflet de George Budoi (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul ca loz câştigător

Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.

Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.

Poemul e un loz care câştigă
mereu. Jucaţi pe cioară: iată cioara.
Jucaţi pe mine: iat-o iarnă verde.

Esenţiala diferenţă dintre
aceste lucruri n-are corp: trăieşte
ca un abis cu buzele lipite.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut în Re minor

Poate
că
dragostea

Dragostea
nu-i
decât
un
mister

Mai dulce
ca
mierea
focului

Mai
tare
ca
moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (8 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt o foaie de hârtie...

dintr-un caiet
dintr-un oarecare caiet
am rupt o foaie de hârtie
după ce am lăsat-o plină de semne
am strâns-o în palme cu ură
şi mi-am îndreptat privirea spre coş
şi parcă...
şi parcă ceva
ca un foşnet de frunze
ca strigătul unui copac trecut
prin nu ştiu câte fierăstraie şi prese
şi parcă ceva îmi spunea
să nu mă grăbesc
şi-atunci... am desfăcut încet-încet
acel cocoloş de hârtie
şi... înăuntru
iubita mea stătea
cu capu-ntre genunchi
şi plângea

poezie de Ionuţ Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Foaie verde şi-o sulfină
Am o tânără vecină
Subţirică, înăltuţă,
Mlădioasă şi drăguţă.

Dar ca s-o invit în casă
Codul etic nu mă lasă
Şi la bloc, precum se ştie,
E şi-o deontologie...

Şi privesc cu încântare
Ca albinele la floare,
Dar deşi poftesc la miere
Îmi refuz acea plăcere.

Văd că este singurică
Şi nu pare că-i e frică,
Însă eu cu mult temei
Mă gândesc la anii mei.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (25 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze

Frunze de un verde translucid

soarele topeşte ţigla
de pe acoperişuri.
care se scurge pe ceasurile
zilei

aşa că timpul
se face roşu.

spaţiul invadat de frunze
se face verde.

Viteza gândului meu
capătă nuanţe
de roşu şi verde
şi depăşeşte astfel
viteza luminii.

La început a fost

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii în rime

ziua cântă păsări noaptea cântă greieri
Cronos răspândeşte a verii nostalgie
tu visător romantic printre stele cutreieri
splendori strălucitoare pline de magie.

lumini mă sărută pe creştet pe pleoape
îmi răsfiră speranţe în suflet adânc
vreau un miracol de dureri să mă scape
în valul fericirii sprintenă să m-arunc.

credinţa cu iubirea e marea de smarald
crează scoici cu perle- podoabe sublime
naşte curcubeie... sub al lunii fald
răspândesc la lume armonii în rime.

îngerul vesteşte ca un străvechi herald
un viitor de-azur în cord să se imprime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde de acasă

În iarbă draga mea, mereu,
Ţinea morţiş să mă dezmierde;
Era şi iarba mult mai verde…
Şi eu!

epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete de iarba verde

Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.

Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.

ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!

Haotice ganduri ma fac sa tresar,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!