Poezii despre poezii vechi, pagina 12
Dragoste
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea îți așteaptă pașii,
Pe peron mă plimbă nopțile spre tine
Și-n vechi felinare dorm iubiri și aștri.
Ard o amintire tragică-n liant
Și te recompun printre vechi cuvinte,
Îți hrănesc orgolii-n stări de diamant,
Existentă-i clipa-n chinuri de sorginte.
Nu îți sunt poetul cu destinul sfânt,
Provocarea-acesta tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul rănit pe pământ,
Când cărarea-n simțuri tu ai dezlegat-o.
Drumurile-n veghe le-am legat de tine,
Sfărmați-vă pietre-n putreziri de sine!
sonet de Aurel Petre (29 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni noi tu ai găsit...
Chiar mă gândesc și am sperat,
Că-mi vei scrie ceva pe chat,
Prieteni, eu așa credeam
Și altădată noi te urmam.
Într-o zi ne-am întâlnit,
Inevitabil, chiar am vorbit,
Fără reproșuri și la final,
Împăcarea veni ca un dar.
Tu mă-mbătai cu apă chioară
Și vorbeai mult în acea seară,
Că iată iar a doua oară,
Eu am în suflet o povară.
Prieteni noi tu ți-ai găsit,
Pe alții vechi i-ai părăsit,
Inima și ochii mei ar vrea,
Să lași în pace viața mea.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmanei inimi
slabe îi scriu poezii scurte
să reziste cât crezi tu
că rezistă în fața versului slab
macră fără pic de grăsimi
nu-ți dai seama că ajungi
să iubești din nou puțin
i-am spus și nu mi-a răspuns
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da!
da, da, da!
nichita era
rus, da numa pe jumate de gură
în rest viețuia
la ploiești într-un apartament din bucurești
habar nu avea pe atunci
că timișoara va fi
capitala lui culturală
mult după 2000
și una de seri
în care nu s-au mai scris
poezii
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generații
Un poloboc nou vede lângă sine
Alt vas ponosit și ros de vechime.
Lucrul îi displace, ba chiar îl jignește,
Fiindcă vechitura a rachiu duhnește.
Zice deci cu silă: "Stai mai la distanță,
Nu ai rost aici și n-ai nici prestanță.
Iar dacă-ți închipui c-ai mai fi util,
Asta e himeră de bătrân senil."
Tăcu vasul vechi, înghițind amarul,
Dar nu după mult timp, sosi gospodarul.
În polobocul vechi turnă vin ca rubinul,
Iar celui nou-nouț cu apă-i făcu plinul.
Și zice-atunci morala că nu este cuminte
A te umfla în pene, când n-ai destulă minte.
fabulă de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veacul XXI
O mașină bandajată
are
dureri metaforice
de
stomac
În valea variabilă
a
surâsului
Un șurub
recită
poezii
de dragoste
Cu ochii
închiși
de
plăcere
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Flacăra (25 iunie 1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de ea
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
Aștept trecutele iubiri,
Conturul brațelor subțiri
Și părul amintind de ploi,
Și vechea urmă din noroi.
Dar urma ei s-a șters demult,
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uși,
De greieri sau de cărăbuși?
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
poezie de Ion Bănuță din Lacrima Diavolului
Adăugat de alexa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
o să-mi trimit iubirea
să sufle pe sub ușa ta
și să te încălzească
strângându-te tandru
în brațe toată noaptea
o să-ți șoptească poezii
la urechea ta muzicală
apoi o să te facă să râzi
fericită vei răspunde:
te iubesc! te iubesc!
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima Lunii
Tainic, neștiută-n lumea-ntunecată
Din poieni ascunse-n codri-ndepărtați,
Lacrima de Lună, floarea fără frați,
Îi arată nopții fața-ndurerată.
Doar în miez de toamnă poate să apară,
Doar în miez de noapte, doar în nopți de dor
Și durere mută-a frunzelor ce mor
C-o speranță-n suflet: să renască, iară.
Nimeni n-o cunoaște, nimeni nu o știe,
Totuși, ea apare într-un vechi hrisov
Dată ca o plată pentru o moșie.
Din străvechea floare, într-un vechi ceaslov,
A rămas o urmă ce-ar părea să fie
Ultima dovadă: o petală mov.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am murit
Lui Lulu Constantinescu
Când am murit împușcat
Mi-au găsit
cele câteva poezii
în buzunarul
din piept
Scrieți voi
cuvintele
trase în plumbi
Manuscrisele
le-am lăsat
în capul vostru
SCALEN
poezie de George Astaloș din Retorice (2000)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!