placinta cu guturai

Ani romani

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pendula şi ceasul de perete

O pendulă şi-un ceas de perete,
În revistă trec fapte concrete.
Deşi nu-i venea la socoteală,
Ea stătea să-i facă el morală.
El, copleşit de mai vechi regrete,
Hotărî să le ia pe-ndelete.
Nici ţipenie nu era-n casă;
Numai ticăind, un ceas de masă.
Şi prinzând curaj şi-n glas putere,
El strigă spre a ei încăpere.
Şi vă jur că nu-i o utopie;
Ceasul a găsit pretexte-o mie:
Tu eşti de stăpâni altfel tratată,
La curent cu bârfe, informată
Şi tronând peste sufragerie,
Cu toţi te privesc cu simpatie.
Aşa cum se ştie-n legea firii,
Poţi s-auzi ce spun şi musafirii.
Cât gazda platouri pline cară,
Mai asculţi şi-o vorbă de ocară,

[...] Citeşte tot

fabulă de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă lacrimii

Doamne, literă de gheaţă ai vărsat pe cerul lumii,
Lacrimă de suferinţă pe copaci chihlimbării,
Palid ca un mort, e-n noapte, colţul sidefat al lunii,
Strânge lacrimi de cerneală pe obraji trandafirii.
Ceaţa-n râuri de lumină se răsfrânge, se întinde,
Ploi de funze de tăcere sub copaci se risipesc,
Braţul stâng, către apusuri şi pământ şi cer cuprinde...
Braţe drepte,-n răsărituri, altui anotimp slujesc.

Doamne, literă de gheaţă ai vărsat pe cerul lumii,
Un vulcan de suferinţă peste zorii de furtună,
Cer înmugurind de patimi, prins în lanţurile lunii...
Cânt de dor, clopot de jale, trec şi deseori se-adună.
Plouă-n noi şi plouă-n noapte sângerândele poeme,
Trec batalioane-umbre, cavaleri cu scut de teamă.
Scrijelite pe copacii de metal, de-acum, sunt semne.
Un copac şi eu sunt astăzi şi am muguri de aramă.

Lacrimă de suferinţă pe copaci chihlimbării...
Pomadat de întuneric, către minus infinit

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!